Situat la 2,5 km, Cimitirul Săracilor, ansamblu arhitectural dedicat memoriei deţinuţilor politici morţi sau executaţi în închisorile, lagărele şi deportările comuniste, precum şi memoriei partizanilor ucişi în luptele cu Securitatea.
Amenajarea acestui cimitir a început după 1997, când Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei a fost declarat – prin legea nr. 95 – „ansamblu de interes naţional”.
Prin aceeaşi lege, cimitirul era considerat ca parte a Memorialului, întrucât în anii 50 aici fuseseră aruncate în gropi anonime trupurile câtorva zeci dintre deţinuţii politici morţi în închisoarea Sighet.
Nu se ştie cu certitudine câţi din cei 54 de morţi au fost îngropaţi aici şi câţi în alte locuri, întrucât comuniştii au practicat ştergerea urmelor: numele celor decedaţi nu erau nici înregistrate în acte, nici marcate pe mormânt. Mormântul era făcut să se piardă, cu timpul, şi el între sutele de morminte anterioare şi ulterioare, şi în felul acesta orice indiciu dispărea.
Încercările de identificare (cu laser sau chiar prin săpături arheologice) au eşuat, în schimb Fundaţia Academia Civică a amenajat de-a lungul anilor acest ansamblu dedicat, simbolic, tuturor victimelor represiunii comuniste din România.
A fost desenată din brazi o hartă a ţării, iar în locul de pe hartă al oraşului Sighet (socotit un epicentru al acestei represiuni) a fost ridicat un altar-cenotaf.
În nişa de sub altar au fost depuse zeci de urne cu pământ adus din diferitele închisori, lagăre, centre de deportare, locuri de execuţie.
În spatele altarului veghează o cruce în stil bizantin, dăltuită în calcar de maestrul pietrar Constantin Marinete, iar în fundal au fost ridicate de-a lungul timpului mai multe troiţe dedicate victimelor de către familii şi asociaţii.
Ansamblul mai cuprinde câteva zeci de plăci de andezit pe care sunt sculptate nume ale cetăţenilor români morţi în deportările din Uniunea Sovietică. Ele completează numele morţilor din închisori şi lagăre, parţial înregistrate pe plăcile din curtea Memorialului.
În anii 2011 – 2012, în partea dinspre şosea a fostului cimitir a fost ridicată de către Fundaţia Academia Civică o Poartă a Memoriei (arh. Ștefan Radocea), care ţine loc şi de clopotniţă. Inspirată din motivul biblic al Scării Vieţii, poarta evocă în acelaşi timp o carte deschisă, prin deschizătura căreia poate fi văzut, în perspectivă, ansamblul arhitectural.
Este un mod simbolic de a-i celebra pe nenumăraţii luptători care şi-au dat libertatea şi viaţa pentru democraţie, înfruntând dictatura comunistă şi ateistă.
În sala de primire a vizitatorilor a fost amplasat în 2016 tripticul Requiem de Victor Cupşa, dedicat victimelor comunismului din toate țările unde comunismul şi-a exercitat puterea. Tot aici vizitatorii pot afla informaţii despre deţinuţii şi deportaţii politic morţi în închisori, colonii de muncă, lupte cu Securitatea, deportări, precum și informaţii despre diverse închisori şi felul cum erau consemnate morţile unor deţinuţi, documente, rapoarte, studii de caz. O secţiune specială a aplicaţiei este dedicată celor 55 de morţi din închisoarea de la Sighet în perioada 1950-1955. Aplicaţia Morţi în temniţele comuniste rulează pe un touch screen.
Cu sau fără mormânt, ei sunt prezenţi în Cimitirul Săracilor, unde patria pierdută îi ţine pe braţe ca o mamă şi îi plânge prin generaţiile succesive ale vegetaţiei.
Romulus Rusan
