20 decembrie 1945. Aflăm că, în conferința de la Moscova a celor „big three”, s-a hotărât ca Statele Unite, Anglia și U.R.S.S. să recomande Regelui Mihai, drept răspuns la scrisoarea sa din 23 august, „a lărgi guvernul său actual prin includerea câte unui reprezentant al partidelor Național-Țărănesc și Liberal”. Vîșinski (comisar adjunct al Afacerilor Străine al U.R.S.S.), Clark-Kerr (ambasadorul Angliei) și Harriman (ambasadorul U.S.A.) au plecat la București spre a ajuta pe rege în efectuarea acestei remanieri. E un al doilea „Münich”.
8 ianuarie 1946. În țară Emil Hațieganu și M. Romniceanu au intrat în guvern, primul ca reprezentant al Partidului Național-Țărănesc, al doilea din partea liberalilor. Dar Maniu tună și fulgeră, într-un interviu, contra acestei formule care nu schimbă caracterul guvernului și silește pe Rege să colaboreze cu un minister rebel și supus străinătății. Destinderea pare deci precară și nu are alt rost decât a permite regelui să iasă din situația sa de „grevist”.
Din Raoul Bossy „Jurnal”, Editura Enciclopedică, București, 2001
