A mai trecut un an din războiul declanșat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei. Un an în care Rusia a încercat să obțină rezultate notabile și să avanseze decisiv, însă n-a avut succes. Câștigurile teritoriale au fost reduse ca întindere și n-au contribuit la crearea unui succes tactic care să schimbe dinamica pe frontul de Est. La rândul ei, ofensiva de câteva zile din august a ucrainenilor în regiunea Kursk a confirmat capacitatea militară a Kievului. Faptul că a trecut mai bine de o jumătate de an de când rușii, cu ajutorul nord-coreenilor, încearcă să-i alunge pe ucraineni din Kursk și nu reușesc asta, confirmă blocajul în care s-a ajuns pe linia frontului: nici una dintre cele două părți nu mai este capabilă să schimbe semnificativ situația în favoarea ei. Dar cel mai important eveniment, prin consecințele sale, a fost rezultatul alegerilor americane. Victoria lui Donald Trump oferă lui Putin o șansă nesperată de a obține o pace victorioasă, dacă n-a reușit să înfrângă Ucraina pe câmpul de luptă. Următoarele săptămâni și luni vor fi decisive nu doar pentru viitorul Ucrainei, cât și pentru întreaga Europă. Dacă Trump pune presiune pe Zelenski ca să accepte condiții de pace defavorabile și nu acordă garanții de securitate Ucrainei, aceasta va intra în curând sub controlul Rusiei, al cărei apetit va crește și mai tare.
Care sunt principalele repere în evoluția evenimentelor din cel de-al treilea an al războiului declanșat de agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei? Ce consecințe au avut, din punct de vedere strategic, recentele ofensive ale armatei ucrainene, îndeosebi cea din regiunea Kursk? S-ar putea spune că victoria lui Donald Trump în alegerile prezidențiale din Statele Unite ale Americii coincide, deopotrivă, cu unicul plan al rușilor de a câștiga acest război? Cum va evolua starea reală de securitate și de apărare a Europei, în condițiile în care relațiile cu America se deteriorează? Spre ce fel de soluții s-ar putea orienta liderii europeni după lansarea intempestivă a negocierilor ruso-americane?În suita de conferințe „Justiția memoriei”, expunerea profesorului Armand Goșu, doctor în istoria Rusiei și specialist în spațiul estic, intitulată „Trei ani de război. Invazia Rusiei în Ucraina”, susținută în 27 februarie 2025, la reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului la București, constituie o analiză extrem de nuanțată, întemeiată pe documente de strictă actualitate, ce contextualizează peisajul internațional deosebit de tumultuos, decisiv nu doar pentru soarta Ucrainei, ci și pentru viitorul întregii Europe.
Armand GOȘU predă Istoria politică și diplomatică a Imperiului Rus și a Uniunii Sovietice la Facultatea de Științe Politice, Universitatea din București din 2004. A fost consilier al ministrului Teodor Baconschi pentru spațiul ex-sovietic (2010–2012), coordonator de programe la Institutul Român de Istorie Recentă (2002–2004) și cercetător la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga” al Academiei Române (1991–2001). A fost redactor șef adjunct (2005–2010) și redactor șef (2012–2014) la Revista 22, editată de Grupul pentru Dialog Social. A fost corespondent la Moscova pentru Radio BBC (1995–1998 și 1999–2000).
Publicații (selecție): Putin împotriva Occidentului. Războiul din Ucraina și noua dezordine mondială (Polirom, 2023); Putin, obsesia imperiului (Polirom, 2022); Rusia, o ecuație complicată (ediția a II-a, Polirom, 2022); Între Napoleon și Alexandru I. Contextul internațional al anexării Basarabiei (ediția a II-a, revizuită și adăugită, Polirom, 2022); Euro-falia. Turbulențe și involuții în fostul spațiu sovietic (prefață Teodor Baconschi, desene Dan Perjovschi, Curtea Veche, 2016). Coordonator/editor de volum (selecție): Democrația sub asediu. România în context regional (împreună cu Alexandru Gussi, Corint, 2019); Politică externă comunistă şi exil anticomunist. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă (vol. II, 2003; Polirom, 2004); Şcoala Memoriei 2003. Prelegeri şi discuţii de la a VI-a ediţie a Şcolii de Vară de la Sighet (Fundaţia Academia Civică, 2003); Despre Holocaust şi Comunism. Anuarul Institutului Român de Istorie Recentă (vol. I, 2002; Polirom, 2003). A asigurat, alături de Dorin Dobrincu, revizuirea științifică și adăugirea noii ediții a Cărții negre a comunismului. Crime, teroare, represiune (coord. Stéphane Courtois) (Spandugino, 2024).
***
Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.
Titulatura conferințelor pe care le derulează, în parteneriat, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino este inspirată de o formulă celebră a cărei autoare este Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”.
***
Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.
Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.
