Unul dintre inamicii naturali ai dictaturilor este umorul. Pentru că umorul este o formă de libertate greu controlabilă. Și o formă de inteligență. Nicolae Ceaușescu nu iubea umorul, îl tolera doar în măsura în care el ajuta, prin manifestări diverse, la fasonarea omului nou. În afara umorului oficial, în România a existat, sub diverse forme, un umor clandestin, un umor underground, manifestat prin bancuri politice. Să spui bancuri politice în România lui Ceaușescu era un act de curaj care sfârșea, adesea, în dosarele Securității.
În cadrul seriei de conferințe „Justiția memoriei”, conferința lui Ioan T. Morar, intitulată „Umorul în vremea lui Ceaușescu”, susținută în 4 aprilie 2024, la reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului, este o încercare de a radiografia umorul din acele vremuri este încă un fel de a descrie mecanismele dictaturii.
***
Ioan T. Morar este scriitor, jurnalist și diplomat. Absolvent, ca șef de promoție, al Facultății de Filologie (Universitatea din Timișoara), a fost redactor la Viața studențească și Amfiteatru; a lucrat, după 1989, la Cuvântul și la Alianța Civică; senior editor la Cotidianul (2004–2009) și membru fondator al Academiei Cațavencu. A fost consul general la Marsilia (2010–2012). Volumele sale au fost distinse cu numeroase premii, iar poeziile sale au fost traduse în engleză, franceză, polonă, spaniolă, catalană și maghiară. Versuri (selecție): Vară indiană (1984; Premiul pentru debut al Uniunii Scriitorilor); Șovăiala (2000; Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor). Proză (selecție): Lindenfeld (2005, Premiul Național de Proză al Ziarului de Iași); Sărbătoarea Corturilor (2016, Premiul pentru proză al Uniunii Scriitorilor din România); Șapte ani în Provence (2018; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor din România); Fake news în Epoca de Aur. Amintiri și povestiri despre cenzura comunistă (2020; Premiul Special al Uniunii Scriitorilor).
***
Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.
Titulatura conferințelor pe care le derulează, în parteneriat, Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino este inspirată de o formulă celebră a cărei autoare este Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate fi o formă de justiție”.
***
Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.
Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.
