Ce este doliul și cum devine acesta un tip aparte de exprimare a suferinței și de sublimare a ei printr-o operațiune intelectuală? S-ar putea spune că memoria este o componentă decisivă în declanșarea mecanismelor doliului? În ce măsură distincția dintre ritual și cutumă ne ajută să înțelegem complexitatea acestei stări a persoanei aflate în suferință? Ce anume s-a schimbat în zilele noastre, odată cu dispariția societăților tradiționale și mutarea centrului de greutate de pe comunitate pe individ? În ce constă caracterul biunivoc al doliului, ca mediator nu numai între lumi, ci și între stări ale ființei? Cât de nocive pot deveni scenariile unor psihanaliști, veritabili cercetători specializați în gesturi de înnobilare a atrocităților?
În cadrul seriei de conferințe „Justiția memoriei”, prelegerea profesorului Mircea Mihăieș, scriitor și critic literar, intitulată „Doliul ca formă a memoriei”, susținută în 30 mai 2024, la reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului, este o tulburătoare radiografie a doliului, considerat drept una dintre stările ce țin de adâncimea ființei umane, aflându-se în strânsă relație cu memoria individuală și cu cea colectivă și readucând la suprafață gesturi și situații cu un puternic impact emoțional.
***
Mircea Mihăieș este scriitor și critic literar, profesor universitar la Catedra de literatură engleză și americană a Universității de Vest din Timișoara. Din 1990 este redactor-șef al revistei Orizont, iar în perioada 2005-2012 a fost vicepreședinte al Institutului Cultural Român. De nouă ori laureat al Premiului Uniunii Scriitorilor din România, a mai primit, pentru cartea Finnegans Wake, 628. Romanul întunericului (2019), Premiul „Titu Maiorescu”, acordat de Academia Română, dar și Premiul „Alexandru Ciorănescu” pentru literatură comparată din partea Muzeului Național al Literaturii Române. Volume publicate (selecție): De veghe în oglindă (1989), Cartea eșecurilor. Eseu despre rescriere (1990), Femeia în roșu (1990, în colaborare cu Adriana Babeți și Mircea Nedelciu), Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995), Victorian Fiction (1998), Atlanticul imaginar (2002), Scutul lui Perseu (2003), Viața, patimile și cântecele lui Leonard Cohen (2005), Metafizica detectivului Marlowe (2008, tradus în Statele Unite în 2014), Ultimul Judt (2011), Ce rămâne. William Faulkner și misterele ținutului Yoknapatawpha (2012), Istoria lui Corto Maltese: pirat, anarhist și visător (2014), Ulysses, 732. Romanul romanului (2016), Șapte zile, plus una. Mircea Mihăieș în dialog cu Ilie Stepan (2018), O noapte cu Molly Bloom. Romanul unei femei (2019).
***
Ciclul de conferințe „Justiția memoriei”, organizate de Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței și Fundația Spandugino, coordonate și moderate de jurnalistul şi eseistul Cristian Pătrășconiu, propune idei și dezbateri în jurul unor teme de ardentă actualitate, reliefând rolul și importanța memoriei în evocarea și înțelegerea faptelor petrecute în perioada comunismului, sistem politic ce a provocat cele mai multe victime din întreaga istorie a umanității.
Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.
Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.
