Marți, 17 decembrie a avut loc la reprezentanța la București a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței (str. Jean-Louis Calderon, nr. 66)Plecând de la convingerea că memoria păstrată în cărți are tripla funcție de a asigura continuitatea tradiției în istoria unei ființe și a unei comunități, de a întări coeziunea între oameni, culturi și țări, creând punți între valorile naționale și cele universale, și de a oferi minții rezistența spirituală împotriva haosului, autoarea arată, cu exemple concrete din drama propriei familii, cum și de ce au putut ajunge scrierea, ca și lectura unei opere, să fie considerate delicte în regimul comunist din România. În contrapondere, se arată rolul salvator al culturii care a menținut în viață pe cei aflați atunci în închisorile dictaturii. În încheiere, se fac referiri la „cărțile justiției postume” care păstrează vie pentru prezent memoria celor sacrificați.
În ce fel devin cărțile păstrătoare ale trecutului și ale tradiției, conferind totodată valoare prezentului nostru? Cum era biblioteca din conacul de la Florica, înființată de stolnicul Constantin Brătianu și îmbogățită mai târziu de I.C. Brătianu și Ion Pillat? Dar cea întemeiată de Gheorghe Ene Filipescu, bunicul matern al Monicăi Pillat? Ce ritualuri ale lecturii contribuiau, în perioada interbelică, la crearea unor trainice relații culturale între oameni? De ce se tem atât de mult regimurile totalitare de cei care citesc și scriu, încercând să le suprime gândirea și libertatea de exprimare, așa cum s-a întâmplat în cazul lui Dinu Pillat? În suita de conferințe „Justiția memoriei”, prelegerea scriitoarei Monica Pillat, intitulată „Memoria cărților. Familiile Ion Pillat și Gheorghe Ene Filipescu”, susținută în 17 decembrie 2024, la reprezentanța Memorialului Victimelor Comunismului la București, este o emoționantă evocare a bibliotecilor îndrăgite de altădată, străjuite de luminoasele efigii ale celor care au crezut cu stăruință în puterea memoriei și a culturii de a salva lumea, în pofida teribilei represiuni din anii comunismului.
Fundația Academia Civică a fost întemeiată ca urmare a sugestiei Consiliului Europei de a crea o fundație care să realizeze şi să administreze proiectul Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenței de la Sighet, adoptat de înaltul for internațional.
Proiectele Fundației Spandugino consolidează un model cultural al responsabilității pentru un viitor mai bun, în jurul a trei axe esențiale: reorientarea către valorile profund umane și viața spirituală autentică, educația insuflată de mentorii slujitori ai marilor idei, recuperarea memoriei ca sursă a posibilităților vii ale trecutului.
