(1866-1950)
preşedinte al P.N.L. între 1933 şi 1950, deputat şi senator în mai multe legislaturi, ministru în guvernele Ionel Brătianu, Vintilă Brătianu, Constantin Sănătescu şi Nicolae Rădescu, a fost arestat în noaptea de 5/6 mai 1950, la vârsta de 85 ani, şi internat la Sighet, unde a şi murit la 20 august 1950, în celula nr. 12.
A fost îngropat în cimitirul Săracilor de la marginea oraşului Sighet, într-un mormânt fără cruce şi fără nume.
Testamentul politic al lui Constantin I. C. Brătianu
Scriu aceste rânduri cu gândul la ţara mea şi la Partidul Naţional Liberal, de care, atât familia mea, cât şi eu personal, suntem atât de legaţi; şi pentru cazul când vârsta mea înaintată, şi evenimentele, nu-mi vor da prilejul să mai pot da prin viu grai sfatul meu prietenesc celor care vor avea de călăuzit pe viitor destinele Partidului Naţional Liberal.
Am început să iau contact cu politica în casa părintească, încă de copil, la şcoala patriotică a părintelui meu, alături de fraţii mei Ionel şi Vintilă Brătianu. Şi am dobândit astfel cunoştinţele şi experienţa care ne-au format pe toţi pentru conducerea viitoare a partidului.
În lunga mea carieră politică, am avut ocazia să iau parte la toate evenimentele mari prin care a trecut România , în ultimii 65 de ani. Înainte de a dispărea din arena politică, simt de datoria mea să vă dau un ultim sfat, hotărârea finală urmând să fie luată cu chibzuinţă, conform tradiţiilor partidului nostru.
România modernă este opera Partidului Naţional Liberal, care, prin pleiada lui de oamenilor luminaţi, care au stat, necontenit, în primele rânduri ale partidului nostru, a introdus principiile democratice la baza vieţii politice a ţării. Numai în acest mod România a putut să progreseze, pentru că regimul unei democraţii sincere este singurul care convine firii poporului nostru. În cei de pe urmă cincisprezece ani, România a avut de suferit un şir de dictaturi, care au culminat cu dictatura comunistă.
În ultimii 15 ani, România a avut de suportat un şir de dictaturi care au culminat cu tirania comunistă. Partidul Liberal a luptat în tot acest timp ca să menţină trează conştiinţa democratică românească; şi să arate şi străinătăţii care sunt drepturile imprescriptibile ale României asupra provinciilor ei.
După actul de la 23 august, dându-mi seama că situaţia internaţională ne va impune să trecem printr-o perioadă care nu va corespunde cu voinţa noastră, a trebuit să adoptăm o atitudine de rezistenţă fermă, însă fără a face sacrificii inutile.
Am hotărât ca, păstrând intacte forţele noastre, să putem aştepta momentul hotărâtor. Am convingerea că, după toate greutăţile pe care le suferă pe nedrept neamul nostru, după tot noianul de suferinţe pe care le suferă astăzi pe nedrept neamul nostru, cu răbdare şi cuminţenie, va urma ceasul libertăţii pentru care trebuie să luptăm.
Gândul meu se îndreaptă, acum, cu recunoştinţă către toţi aceia care au suferit pentru principiile lor, pentru cauza libertăţii şi a demnităţii naţionale.
Sunt încredinţat că rolul Partidului Naţional Liberal, care singur este rezemat pe principii sănătoase, va fi în viaţa de mâine şi mai important ca în trecut. în viaţa de mâine a României va fi şi mai însemnat decât a fost în trecutul lui glorios. El singur având o tradiţie de înfăptuiri generoase şi o lungă experienţă în conducerea ţării.
În toate domeniile vor fi probleme grele de rezolvat.
Pe plan extern, România ca cea mai luminată ţară din răsăritul Europei va juca un rol de frunte în cadrul cooperării internaţionale economice şi politice ale unei Europe Unite.
În politica noastră internă va trebui să chezăşuiască iarăşi libertatea individuală şi să se stimuleze iniţiativa particulară în toate domeniile. Partidul va trebui să-şi făurească un program de reforme bine chibzuit, în sfera politicului, a socialului, a culturalului şi a economicului, în vederea realizării unei desăvârşite armonii sociale. Va trebui să luptăm pentru ridicarea stării ţărănimii, a muncitorimii şi a tineretului român. Aveţi datoria să luptaţi din toate puterile pentru ca la posturile de conducere să fie chemaţi numai cei pregătiţi şi cei care şi-au păstrat, neîntinate, valorile morale.
Pentru ca Partidul Liberal să poată înfăptui toate aceste puncte din program, pentru ca el să poată iarăşi juca rolul însemnat la care este chemat prin tradiţia şi prin realizările sale naţionale, este neapărat necesar ca membrii şi cadrele lui de conducere să fie animate de aceeaşi dragoste de ţară şi ce acelaşi spirit de abnegaţie şi de disciplină ca în trecut.
De îndată ce ţara noastră se va bucura iarăşi de libertatea politică, membrii Partidului Liberal vor trebui să se întrunească pentru a-l alege pe acela care va trebui să continue munca mea.
Şeful partidului va trebui să fie o personalitate animată de patriotismul cel mai dezinteresat, de dragoste de ţară şi de partid. El va trebui să fie continuatorul marilor tradiţii ale partidului Liberal; să aibe pregătirea intelectuală şi autoritatea morală, ca să fie respectat şi ascultat, atât în ţară cât şi peste hotare. I se cere să aibe ascendent asupra generaţiilor tinere, din rândurile cărora se vor ridica fruntaşii de mâine ai partidului Liberal. Şi astfel se vor putea câştiga pentru ideia liberală cât mai multe şi mai curate valori intelectuale şi morale, elemente capabile să se pună în slujba ideilor liberale prin care va progresa iarăşi poporul român.
Va trebui să ştie să ia hotărâri bine chibzuite, după ce se va consulta cu fruntaşii partidului.
Este bine ca şeful partidului să nu fie de vârstă înaintată, pentru a asigura continuitatea acţiunilor sale în viitor.
Dintre toţi fruntaşii partidului, cred că acela care întruneşte mai bine multiplele calităţi ce se cer unui conducător este Gheorghe I. Brătianu, care este şi o victimă a urgiei vrăjmaşilor neamului. El a fost cel mai apropiat colaborator al meu în lupta ce am dus împotriva dictaturilor şi eforturile sale mi-au fost de mare folos. Patriotismul său luminat şi hotărârea cu care a luptat pentru marile idealuri ale neamului, au făcut pe lângă alte considerente, ca să fie considerat ca o nădejde pentru viitor. Va rămâne să dovedească că alegerea a fost bine făcută, arătându-se demn de tradiţia Brătienilor şi de a celorlalţi înaintaşi care l-au precedat în greaua sarcină de şefi ai partidului.
Scriu aceste rânduri cu speranţa că prin acest sfat voi fi servit pentru ultima dată Partidul Naţional Liberal, cu regretul că nu voi putea fi alături de foştii mei colaboratori, în marile înfăptuiri ce stau înaintea partidului care va conduce România spre gloriosul ei destin”.
Constantin I. C. Brătianu
Preşedintele Partidului Naţional Liberal
Bucureşti, ianuarie 1949
