(28.10.1913-17.05.2012)
licenţiat în Drept şi Ştiinţe politico-economice la Facultatea de Drept a Universităţii Bucureşti, avocat.
A fost arestat în 19 aprilie 1948 ca membru al Partidului Naţional Ţărănesc şi a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale”. A trecut prin penitenciarele Jilava, Aiud, Dej, Cluj, Oradea, Galaţi, Botoşani şi a fost eliberat la 15 aprilie 1963. După eliberare i s-a fixat domiciliu obligatoriu în localitatea Lăteşti, interdicţia fiind ridicată doar în 26 iunie 1964.
În 1964 a refuzat să plece din localitatea unde avusese domiciliul obligatoriu, motiv pentru care a fost permanent tracasat de Securitate şi dus prin diverse azile psihiatrice de unde ieşea de fiecare dată cu diagnosticul: sănătos psihic. I-au dărâmat bordeiul în care locuia şi a fost nevoit să se mute într-o cocioabă la Borduşani.
După 1989 a reintrat în viaţa politică şi în 1992 a fost ales senator PNŢ de Bucureşti.
După ridicarea restricţiilor domiciliare pentru deţinuţii politici, în iunie 1964, avocatul Constantin Dumitrescu Cunctator a refuzat să plece din Lăteşti, în semn de protest faţă de regimul comunist. A locuit în Lăteşti, fără a fi cu DO, până în august 1976, în ciuda tuturor persecuţiilor şi şicanelor la care a fost supus de către autorităţi (percheziţii, anchete, internare la spitalul 9). În august 1976 autorităţile au decis demolarea casei sale din Lăteşti. S-a mutat în satul vecin, Borduşani unde a locuit până în decembrie 1989.
Din satul Lăteşti mai rămăsese numai casa mea. Am trăit 10 luni în mijlocul Bărăganului, cea mai apropiată aşezare fiind la 1,5 km… Era 1 august 1976. Dimineaţa, pe la orele 9, primarul comunei Borduşani, însoţit de un civil care n-a scos nici un cuvânt (securist), m-a somat să mă mut întrucât vor dărâma şi această ultimă casă rămasă din Lăteşti… În ziua de 5 august, pe la orele 7.30, secretarul comunei Borduşani, Ene, însoţit de 4 oameni, s-au urcat pe casă şi au început să azvârle papura. Am înţeles cu Căpăţână că totul s-a sfârşit. Am început să scoatem lucrurile din casă…Lăteştii dispăreau de pe hartă.
Am dormit sub cerul liber… Ne-am adăpostit la prima ploaie în şcoala părăsită. A doua zi a venit o echipă şi i-a luat acoperişul… Văzând că nu facem nici o diligenţă pentru a pleca din lanul de lucernă în care dormeam, şeful postului de miliţie Borduşani, plt. Dascălu, ne-a anunţat la 25 august că primăria ne pune la dispoziţie casa boierului Popovici din Borduşani, care fusese naţionalizată. Am văruit-o şi la 1 septembrie 1976 ne-am mutat.
Constantin Dumitrescu-Cunctator
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.