Copii născuți în închisoare: Ruxandra Berindei

născută în 12 aprilie 1951 în închisoare-spital Văcărești

fiica Ioanei Berindei n. Hudiță și a lui Dan Berindei

a stat în închisoare alături de mama sa până la împlinirea vârstei de 7 luni

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ioana Hudiță Berindei (1922-2008)

Fiica istoricului si omului politic Ioan Hu­dita

Licenta magna cum laude in istorie, in 1946, căsătorită cu istoricul Dan Berindei

A fost arestata in august 1950, impreuna cu Coslovschi, un fost coleg din PNT al ta­talui sau, Ioan Hudita, care se afla in in­­ch­i­­­soare din 1947, dupa ce fusese dat afara de la Universitate, cu prietena sa Gili Po­pes­cu, fiica profesorului Stefan Berechet, cu mama, Emilia Hudita, cu fratele mamei sale, Costache, casatorit cu Profira, fiica lui Mihail Sadoveanu. Intemnitata la Mi­nis­te­rul de Interne, Jilava, Vacaresti si Mis­lea, Ioana Berindei avea acasa un fiu, Mih­­nea, de 2 ani, iar in inchisoarea Vacaresti a nascut-o pe Ruxandra

Vacaresti. Nasterea Ruxandrei

In ajun a venit un militian care se che­ma Glont si zice: „Daca iti vine sa nasti eu sunt de garda si sa strigi: «Domnu’ mi­li­tian!» si ti-aduc un -doctor repede”. Cul­mea, asta se petrecea in 12 aprilie seara. Si intr-adevar pe la doua noaptea am sarit din pat pentru ca am simtit ca s-a rupt apa si am spus: „Fetelor, nasc!” si atunci Iuliska, unguroaica, a sarit si a in­­ce­put: „Domnu’ militian, naste gravida!”. Tre­buie sa va spun ca ne separau de bar­bati o usa de fier cu zavoare, bine inchi­­sa, dar când se facea liniste, noi cioca­neam. Si barbatii ciocaneau la noi si eu tot intrebam când vedeam ca vine un ca­mion cu detinuti, vroiam sa stiu daca nu-i tata printre ei. (…)

Am nascut, si spun cu glas tare, ca o re­gina, cu suita in jur. Ofiterul politic sta­tea pe marginea patului si, la un moment dat, cum eu aveam patul cum ar fi aici, la zid, militianul a intins mâna asa ca eu sa pun piciorul pe mâna lui. Deci el vedea exact ce fac eu acolo, nasterea. Iar cela­lalt, mai ingrozit saracul, mai rusinos, care o pazea pe moasa, sa nu vorbesc eu cu ea, sa ii transmit scrisori in timpul ala (…) Eu pe Mihnea l-am nascut cu forta, greu, vai de lume, cu doctorul Sârbu, si mi-era frica. Ei, bine, pe fetita am nascut-o usor. Pe Mih­nea, mâncând mere, ciocolata, fripturi l-am nascut de doua kilograme opt sute, pe Ruxandra am facut-o de trei doua sute cincizeci, asa, in nenorocire. (…)

Am stat la Vacaresti pâna a facut Ru­xandra sapte luni. Si când Ruxandra avea sapte luni m-au dus la Mislea.

(…)  Pe 18 februarie, in ’53, când se im­­pli­neau opt ani de casnicie, am fost elibe­ra­ta de la Mislea. Am sosit acasa noap­tea. Stiu ca am sunat si Dan a iesit si zice: „Cine-i?”, zic: „Eu sunt, Dane”. Ei, ma rog, va dati seama…

Nu imi recunosteam copiii. M-am dus sa ma uit la ei. Mihnea dimineata, auzind vorbind, a venit si m-a pupat, a sarit in pat… Ei, pe Ruxandra nu o mai recu­nos­team, se schimbase… Ma lua de mâna si ma plimba prin casa si spunea: „Doamna, doamna, doamna, ata-i mama” si ma ara­ta pe mine in poza. Si a durat cât a durat pana când eu ii spun: „Ruxandra, asta e mama si eu sunt mama. Uite, nu sea­ma­na asta cu mine?” si ea facea: „Da, ma­ma, mama”. Asa a fost intâlnirea cu fa­mi­lia mea mica. (…)

Fragmente dintr-un interviu realizat de Ioana Boca cu Ioana Hudiță Berindei, in vara anului 1996, pentru Arhiva de Istorie Ora­la a Memorialului Sighet