(1908-1996)
Locuiam în Bulevardul Carol, acum Republicii nr. 55, e o casă care a fost clădită de bunicul meu din partea mamei. Și acolo am stat cu toţii până în ’45 când m-am mutat , am luat eu un apartament în Kogălniceanu.În piaţa Kogălniceanu de unde am fost scoasă cu forţa. Ședeam cu o prietenă, era o casă cu 3 odăi, adică hol şi două odăi şi fără nici un drept ne-au scos. M-au forţat să fac un contract de închiriere.
…Ancheta – la Ghencea – a durat vreo opt zile aşa cu totul, că eram multe, eram vreo patruzeci. Toate eram rude de demnitari. Noi eram lotul de rude de demnitari. Fiice, soţii, cumnate…
…În vara ne-au trimis pe cele care eram mai bătrâne la Popeşti Leordeni. Popeşti Leordeni a fost pentru mine un vis urât. A fost îngrozitor. La Ghencea am avut un regim destul de uşor. Când am fost la Popeşti Leoderni acolo era mai greu, pentru că te scula la şase dimineaţa vara, te ducea la câmp, umblai un ceas până să ajungi şi pe urmă începea lucrul. Făcuseră un lac și un dig, lacul artificial. Și digul ăla se spărgea mereu fiindcă nu ştiu, nu era bine făcut, nu era bine organizat ei şi munca aia la dig era foarte grea, mai ales că eram numai femei.
Fragment din interviul cu Cordelia Tașcă, realizat de Costin Manoliu (Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 124)
