Cosmetizarea realității – colectivizarea agriculturii în imaginile propagandei comuniste

Fotografiile din presa comunistă falsificau realitatea, prezentând, în locul ţăranilor hăituiţi de veşnica „lămurire” a activiştilor sau deportaţi pentru că s-au răzvrătit, ipostaze „realist-socialiste”, regizate de propaganda de partid.

Femeile voioase cu furca pe umăr, căruţele împodobite cu steaguri în drum spre silozuril, firmele de colective cu nume sovietic (agricultura URSS era prezentată drept „cea mai înaintată din lume”), şirurile de tractoare, şedinţele de „lămurire” cu „portrete” pe pereţi, ca şi imaginea ţărăncii care „semnează” sub privirea activistului – erau tot ceea ce avea voie să se vadă.

După ce, prin sistemul cotelor obligatorii, au ruinat proprietăţile rurale şi au instituit controlul statal asupra agriculturii, comuniştii au obligat pe ţărani să îşi dea tot avutul la colectivă, pentru a deveni dependenţi.

În cele din urmă le-au exterminat şi caii, cu ajutorul cărora se puteau izola de societatea dictatorială.

Veselia de pe pagina de ziar este masca bine retuşată a silniciei.

(din expoziția Recviem pentru țăranul român. Țăranii și comunismul )

 

Galerie foto: imagini din Arhiva foto a Memorialului Sighet, fond Fototeca ziarului România Liberă

 

citește și

Cornelia Macarie: În 1950 părinţii au fost evacuaţi din cauză că au fost chiaburi şi pe motiv că n-au săpat cucuruzul şi că n-au dezmiriştit după ce au secerat

Dumitru Ilieș, țăran din Breazu, Iași: Întovărășirea s-o făcut tot cam cu silnicii

Zamfira Lauric: L-o împuşcat pi tata…el o fost împușcat din spate. Nu din față, o fost împușcat din spate

Revolta țăranilor din Frătăuții Noi, 7 august 1949

Rozalia Vancea: Toți erau în tren de marfă, în care ne-o urcat câte treizeci, poate și mai mult într-un vagon, în vagoane de marfă. Acolo erau bătrâni… alții bolnavi, cu copii mici, tot felul de oameni

Veronica Ungurean despre fratele său, Ioan Davidean, țăran din Frătăuții Noi, împușcat în timpul revoltei din 7 august 1949

Or tot dus ceva tratate cu mine să mă-nscriu la colectiv. Şi-am zis: „Domʼle, nu vreau!”. Și-atunci o zis către unu’: „Du-te şi bagă-l să se mai gândească”.

”Ne-o pus cote de nu ne-o ajuns grâul cât l-am făcut să-l dăm de cotă”

12 ianuarie 1958 – revolta țărănească din Răstoaca, Vrancea

11 ianuarie 1958 – revolta țărănească de la Cudalbi

Țărani executați în 1-3 august 1949 în timpul revoltelor din Arad și Bihor

Augustin Aurel Sas despre revolta țăranilor din Șomoșcheș, Arad

 

pentru mai multe mărturii  accesați

Din marea de amar