La 60 de ani de la începutul colectivizării, la Muzeul Satului s-a deschis o expoziţie despre complicată istorie a ţăranilor sub comunism, garantată şi de ministrul Culturii.
La Începutul lui martie 1949, în urma Plenarei Comitetului Central al PMR, în românia se începea colectivizarea forţată a agriculturii, mutare care avea să schimbe ireversibil structura rurala a ţării şi să ducă la crearea unor nuclee de rezistenţă foarte puternice în rândurile ţăranilor. Marcând60 de ani de la declanşarea acestui şir de transformări şi, totodată, 15 ani de prezenţă în spaţiul social şi politic românesc, Fundaţia Academia Civică, în colaborare cu Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi cu Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, a deschis la Muzeul Satului din Bucureşti expoziţia „Ţăranii şi comunismul“. Gândit că o documentare riguroasă, derulata în toţi aceşti 15 ani în numeroase zone din ţară, evenimentul acoperă, cu fotografii, documente de arhivă, fragmente din presă vremii, decupaje din jurnalele de ştiri, texte culese din circuitul folcloric şi mărturii ale supravieţuitorilor sau rudelor acestora, o zonă mai puţin cunoscută din istoria comunismului românesc.
Tocmai de aceea sala de la Muzeul Satului a fost, în ziua vernisajului (17 martie), arhiplina, aducându-i laolaltă pe organizatori, pe câteva dîntre „ultimele exemplare“ ale ţărănimii aproape dispărute, dar şi pe invitaţii care validează întotdeauna prin prezenţa lor autoritatea evenimentelor.
Unul dintre aceştia a fost Theodor Paleologu, ministrul Culturii, care a văzut în cercetările din spatele expoziţiei „un gest de igienă identitara“ şi care a ţinut să-i reamintească publicului foarte numeros ca „mă străduiesc să acţionez ca şi cândCarol I ar sta cu ochii pe mine“, atitudine care a stârnit chiar şi aplauze.
„După ce am făcut recensământul populaţiei concentraţionare din românia, am constatat că ţăranii au fost cel mai numeros segment din această populaţie, iar astăzi ţărănimea este aproape dispărută“, şi-a întărit Romulus Rusan, unul dîntre vicepreşedinţii Fundaţiei Academia Civică şi, de asemenea, „curatorul“ acestui bilanţ, argumentul necesităţii unei astfel de expoziţii. Din această „specie“ pe cale de dispariţie, organizatorii au adus însă la muzeu câteva exemplare, fie supravieţuitori ai rebeliunilor, fie urmaşi ai acestora. „Mă scuzaţi că sunt cam ţăran, vreau doar să vă spun pe scurt câte ceva despre o istorie lungă“, şi-a început Augustin Sas, unul dîntre participanţii la revoltele de la Arad din 1949, povestea despre cum la jumătatea secolului trecut, în satul său, au fost împuşcaţi şase oameni şi trupurile lăsate pe uliţe până la căderea nopţii. „Cei care ne organizau pe noi se spunea că sunt «spioni», după aia am aflat că erau de la Securitate, şi ne spuneau că trebuie să fim pregătiţi, că vor veni şi americanii. Americanii n-au venit, iar eu am ajuns la Siguranţă, după care la Gherla şi mai târziu la Canal“, şi-a amintit Sas momentele la care au participat, la acea vreme, mai mulţi dîntre ţăranii invitaţi la expoziţie. Astfel au ieşit la iveală complicate intrigi din subsolul raporturilor dîntre populaţia rurala şi mecanismele statului, cum ar fi cazul unuia dîntre cei care au ajuns la închisoarea comunistă, de această dată în urma unei scrisori adresate Consiliului de Miniştri, în care demasca neregulile sistemului agricol din anii ’70, şi care a fost descoperit de Securitate după ce, aşa cum arata dosarele de la CNSAS, au fost abordate 20.000 de persoane.
În afara costumelor populare, a panourilor care explica, tematic, prin fotografii şi text, harta acestor dinamici socio-politice, vizitatorii expoziţiei – care va rămâne deschisă până pe 30 mai – pot asculta audiobookul „Ţăranii şi comunismul“, care grupează zece povestiri ale unor participanţi la răscoalele dîntre 1949 şi 1963, selectate dîntre cele peste 5.000 de ore de înregistrări din arhiva Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului. De asemenea, în permanent vor fi proiectate decupaje din filmele realizate de Lucia Hossu-Longin în cadrul „Memorialului Durerii“. în ciuda încărcăturii dramatice pe care o au toate materialele folosite pentru documentarea acestui fenomen, expoziţia se sustrage truismelor speciei din care face parte, în primul rând prin acoperirea multor zone ale dinamicii impuse de regimul comunist la nivelul vieţii ţăranilor. Printre materialele prezentate se regăseşte şi un poem, rostit la inaugurarea colectivului Vadu Izei, care atestă intrarea figurilor comuniste în folclor: „Du-te mai loa’ înainte/ şi fă loc la preşedinte/ şi te roagă la altar/ şi fă loc la secretar/ Uită-te, Doamne, de sus/ Să vezi Stalin ce-o ajuns,/ Din câini o făcut sopoane,/ şi din curve-o făcut doamne“.
de Andra Matza
articol apărut în “Cotidianul” în 18 martie 2009 www.cotidianul.ro
