Să amintesc că, Crăciunul lui 1954 o fost ceva foarte frumos! De Crăciun, un ofițer, un oarecare Uţă, era un fost ofițer din siguranța statului, vine la mine în după-masa zilei îmi spune: „Părinte, la noapte e noaptea de Crăciun! Faceți ceva, să se simtă că e zi de Crăciun! Măcar o colindă”. „Lasă, frate, că facem!” Am adunat pe lângă mine preoțime și am început, atâta cât am știut pe de rost din cântecele specifice de Crăciun: Nașterea ta, Cristoase; Fecioara în această zi. Pe urmă, am început colindele. Ce s-a întâmplat aici e ceva de neexplicat. Asta trebuia să dureze cam douăzeci de minute, o jumătate de oră, până când tot câte șapte inși coborau până la orizontul minus o sută.
Au coborât două corfe, după aceea n-o mai mers mașina de efracție. Am așteptat și-am așteptat. Cântecul nostru din grupul de 15-20 de persoane a cuprins toată masa aceea cam de 250, până când toată lumea cânta și cânta colinde. La un moment dat, vine un plutonier și zice: „Mai încet, domnilor, că s-aude și afară!” „Apoi, dacă și de-afară s-aude, atunci să s-audă!” O fost o feerie!
La un moment dat, întoarcerea în colonie…. Am intrat în colonie. Ei, acolo o fost o revărsare a Spiritului Sfânt! Aceia care ne supravegheau și nu ne lăsau să facem ce vrem s-au atașat nouă. Milițienii care au fost acolo: „Să dea Dumnezeu să scăpați și dumneavoastră și să plecați acasă!” Am colindat de la baracă la baracă. A fost o noapte de Crăciun feerică!
fragment din interviul cu Vasile Mare, preot-călugăr franciscan. arestat 28 iulie 1951 și condamnat la 5 ani închisoare corecțională pentru „agitație publică, 327 c.p”. A tercut prin penitenciarele și coloniile de muncă de la Jilava, Poarta Albă, Valea Neagră, Gherla, Cavnic , Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, fond Aurora Sasu, interviu nr. 1264 (interviu cuprins într-un volum în pregătire cu mărturii ale unor călugări catolici despre detenția din perioada comunistă, editor Andrea Dobeș)
