un articol de Doina Cernica
De 20 de ani, în decembrie trecutul reînvie ţipând sfâşietor, ca o pasăre rănită, care nu poate nici să moară, nici să se vindece. Se aude iar şuieratul gloanţelor, se amestecă vaiere cu speranţe, dublând cerul cu o lacrimă uriaşă. Adolescenţi, tineri curaţi mor din nou, din nou Elena şi Nicolae Ceauşescu sunt executaţi. Dar nu numai decembrie 1989 se reîntoarce în decembrie 2010. Toţi cei aproape 50 de ani de comunism în România sunt proiectaţi cu putere pe ecranul memoriei. Trecutul este din totdeauna componentă a prezentului. Dar acest trecut, al celor aproape 50 de ani, neasimilat, are, păstrează ceva din condiţia strigoiului. Insuficient cunoscut, continuă să pună, stringentă, problema prelucrării lui. Problemă exprimată şi de titlul work-shop-ului la care, în perioada 20-22 noiembrie 2010, au luat parte, la Bucureşti, 15 ziarişti. Cu Fundaţia Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei Sighet – Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului şi Fundaţia Culturală ,,Memoria” organizatori, work-shop-ul s-a intitulat exact ,,Prelucrarea trecutului recent prin relaţia dintre memorie şi istorie” şi face parte din proiectul ,,Memoria deportărilor în România”, care se derulează, început în noiembrie 2010, până în noiembrie 2011, în cadrul Programului ,,Europa pentru Cetăţeni, Acţiunea 4 – Memoria europeană activă” al Comisiei Europene. Ziarişti (unii şi membri ai Uniunii Scriitorilor) participanţi? Adrian Criş (Oradea, ,,Bihoreanul”), Ciprian Bâtea (Satu Mare, ,,Gazeta de Nord Vest”, ,,Acolada”), Codruţa Simina (Cluj, ,,Mesagerul de Cluj”), Cristian Robu Corcan ( Brăila, ,,Obiectiv -Vocea Brăilei”), Dana Hădăreanu (Bucureşti, ,,Timpul”), Florentina Zaharia (Galaţi, ,,Dunărea de Jos”), Iulian Brok (Alba Iulia, „Informaţia de Alba”), Laurenţiu Ungureanu (Bucureşti, ,,Adevărul”, ,,Historia”), Lavinia Balulescu (Timişoara, ,,Adevărul”), Marian Coman (Brăila, ,,Obiectiv-Vocea Brăilei”), Marius Chelaru (Iaşi, ,,Convorbiri Literare”), Octavian Coman (Bucureşti, Radio România Actualităţi), Traian Călin Uba (Bucureşti, ziarist independent), Doinel Tronaru (,,Adevărul”), precum şi semnatara acestor rânduri. Oameni ai condeiului, de vârste diferite, predominant tineri, dar cu acelaşi interes viu pentru soarta oamenilor sub vremi. Şi să le alăturăm neapărat şi numele tinerelor din partea celor două fundaţii, care ne-au fost alături pe parcursul celor trei zile dedicate neuitării, ca lege a vieţii trăite cu demnitate: Angela Bilcea, Andreea Cârstea şi Oana Ignat.
În sala de marmură de la Romexpo Bucureşti, în freamătul de oameni şi cărţi al Târgului Gaudeamus 2010, ne-am reîntâlnit sau am făcut cunoştinţă cu preşedintele celor două fundaţii, scriitoarele Ana Blandiana şi Micaela Ghiţescu, două intelectuale rasate a căror viaţă a fost marcată, într-un fel sau altul, de detenţia politică. Şi care, reunind în jurul lor destine asemenea, au făcut din propria suferinţă o forţă constructivă, deopotrivă mărturisitoare, recuperatoare şi eliberatoare. Dar nu vom insista asupra a ceea ce amândouă au trecut sub tăcere, şi din discreţie, şi pentru că faptele sunt cunoscute, şi fiindcă în acele ore două cărţi ne cereau să vorbim, după ce, la rându-le, ne vorbiseră. Prima, Sfârşiţi odată cu trecutul negru, de Romulus Rusan (coordonator) în colaborare cu Dennis Deletant, Ştefan Mariţiu, Gheorghe Onişoru, Marius Oprea, Radu Portocală, Stelian Tănase, apărută în toamnă, sub auspiciile Fundaţiei Academia Civica, reprezintă retroversiunea Addendei româneşti la ,,Cartea neagră a comunismului”, în forma revizuită şi completată în care Stéphane Courtois a publicat-o în ,,urmarea” (ghilimelele îi aparţin autorului) la ,,Cartea neagră”, intitulată, ironic, cu primul vers al ,,Internaţionale” şi cu precizarea ,,Istoria şi memoria comunismului în Europa”. Dacă această carte a fost prezentată de Romulus Rusan, despre cea de a doua, Ororile şi farmecul detenţiei de Constantin Ionaşcu în convorbire cu Traian Călin Uba, a vorbit Traian Călin Uba. Fost deţinut politic, autor al unui volum despre rezistenţa anticomunistă şi al unei monografii a Dobrogei, Constantin Ionaşcu i-a dat ziaristului sentimentul unei întâlniri providenţiale, cu un ,,sfânt”, ,,prin mutarea privirii de la dezastru spre jertfa lor”. Fotografia pentru copertă a fost aleasă de Ana Blandiana: Constantin Ionaşcu şi soţia sa surâd cu farmecul tinereţii şi al iubirii: s-au cunoscut la vorbitor, el condamnat la Canal, ea venită să-şi vadă tatăl, şi el acolo, deţinut. Finalul cărţii este scris de convingerea amară a autorului că ,,Ne conduc epigonii comuniştilor”: ,,Comuniştii urmau o singură linie: ura de clasă. Epigonii lor de acum nutresc o ură mai şlefuită, mai subtilă, o ură sofisticată şi modernizată faţă de propriul lor popor”. Micaela Ghiţescu, redactor-şef al ,,Memoriei. Revista gândirii arestate” (a cărei distinsă semnătură a putut fi întâlnită şi în paginile ziarului ,,Crai nou”), a evocat cumpăna prin care a trecut publicaţia (prin întreruperea finanţării), dar şi bucuria pe care le-a dat-o realizatorilor (Micaela Ghiţescu, Gheorghe Derevencu, Oana Ichim, Mircia Dumitrescu şi Florica Ciocea) solidaritatea cititorilor, mulţumirea că datorită sprijinului lor pot să-şi continue munca: ,,Mai avem încă foarte mult material despre foşti deţinuţi şi persecutaţi politic”. Despre proiect, despre expoziţia dedicată în martie deportărilor din Bărăgan în perioada stalinismului, despre întâlnirea de la Sighet, de Înălţare, a vorbit Ioana Boca (şi ea un nume ştiut cititorilor noştri, şi pentru că este fiica pictorului, cunoscutului pictor Ilie Boca, originar din Botoşana, şi fiindcă am scris despre doctoratul în ştiinţe istorice pe care l-a susţinut strălucit la Suceava, cu o lucrare despre studenţii aruncaţi în închisorile comuniste).
Fără a respecta cronologia acestei întoarceri a noastre în trecut şi a izbucnirii trecutului în prezent, să semnalăm acum lansarea oficială a proiectului şi a numărului 72-73 al revistei ,,Memoria” (care se referă pe larg la ,,Memoria deportărilor”), pe 8 decembrie 2010, tot la Bucureşti, în Sala Oglinzilor de la Uniunea Scriitorilor. Şi să reţinem că, ilustrat cu fotografii ale unor monumente închinate jertfei, suferinţei şi luptei împotriva comunismului preluate din albumul editat de Asociaţia Foştilor Deţinuţi Politici din România, reproduce ,,Troiţa din faţa închisorii Suceava” în finalul interviului luat lui Mircea Popescu, membru AFDEPR, de prof. Lăcrămioara Stoenescu, despre deportarea lor din Giurgiu la Rădăşeni, ,,raionul Fălticeni, regiunea Suceava”. Suceava apare, cu închisoare de exterminare, şi pe harta ,,Geografia detenţiei”, deşi ,,O hartă care ar consemna cu exactitate toate aceste locuri de suferinţă românească ar apărea complet neagră. Baza acestui gulag românesc a fost pusă de Gheorghiu-Dej. Atunci a şi căpătat amploare acest gulag de inspiraţie sovietică. Când a venit Ceauşescu la putere, acest gulag a cunoscut un oarecare declin. Pozând într-un «comunist cu faţă umană», cosmetizare necesară ca să facă bună impresie Occidentului, Ceauşescu a început să mai renunţe la zidurile închisorii propriu-zise, fără însă a renunţa la teroare”. De asemenea, în ,,Câteva precizări privind cazul «Salcia-1955»” de Alexandru Mihalcea, se vorbeşte despre ,,lagărul Iţcani – Suceava”, iar ,,Biblioteca Memoria” consemnează cărţile câmpulungeanului George Ungureanu, ,,Camera Zero” (Ed. Fundaţia Culturală Alex. Bogza) şi ,,Prin labirintul vieţii” (Centrul Cultural Bucovina, Ed. Grup Muşatinii), precum şi jurnalul rezistenţei anticomuniste al bucovineanului Vasile Motrescu.
Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, filmul lui Andrei Ujică, vizionat pe 21 noiembrie 2010, în sala 20 a complexului cinematografic IMAX de la AFI Cotroceni (considerat cel mai frumos, mai mare şi mai înalt mall din România), precizare, cred, necesară, pentru că induce ideea unui număr mare de spectatori, respiraţia unui public, a însemnat, cu siguranţă, o întâlnire copleşitoare. Timişorean, stabilit din 1981 în Germania, regizorul şi scriitorul Andrei Ujică aparţine, pe linie paternă, şi Bucovinei, tatăl fiind din Ciocăneşti, locul vacanţelor şi multor amintiri frumoase, ne-a mărturisit Domnia Sa, povestind că vara trecută şi-a dus şi fiul acolo. Filmul este senzaţional, neobişnuit în panorama creaţiilor cinematografice româneşti din ultimele două decenii. Primele şi secvenţele finale surprind procesul soţilor Ceauşescu, pe parcursul celor trei ore ale proiecţiei desfăşurându-se autobiografia lui Nicolae Ceauşescu, aşa cum, probabil, şi-ar fi rememorat-o în acele ceasuri din urmă ale vieţii sale. Istoria sa este istoria măririi şi decăderii unui dictator, fără conştiinţa condiţiei sale de dictator şi poate şi fără a acelei decrementa, deşi sentimentul lor există, aşa cum îl sugerează câte un stop-cadru, insistenţa asupra unor amănunte, într-un melanj în care tragicul şi hilarul, cruzimea şi obnubilarea coexistă. Film artistic conceput, construit din documente, în care implicarea creatoare a regizorului atinge performanţa, incredibilă, a unei relatări albe, sub comandamentul maximei obiectivităţi şi detaşări, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu va stârni reacţii diverse, aşa cum le-au prefigurat şi cele ale ziariştilor, scriitorilor, intelectualilor participanţi, pe 22 noiembrie 2010, la Muzeul Literaturii Române Bucureşti, la întâlnirea cu Andrei Ujcă. Pusă cel mai des, cu gândul la tinerii născuţi după 1989, la spectatorii de pe alte meridiane, întrebarea despre absenţa din film a realităţii Epocii Ceauşescu aşa cum a fost percepută de românul umilit de foame, de căluşul pus în gură şi terorizat de spaima turnării, a primit din partea lui Andrei Ujică răspunsul implicării privitorului cu interesul şi documentarea proprie, regizorul mizând pe inteligenţa şi cultura tinerilor, pe cea a cinefililor veritabili. Un film venit prea devreme pentru unii, Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu este după alţii un film menit nu să culpabilizeze, ci să exorcizeze. Oricum,o creaţie cinematografică memorabilă.
Trecutul continuă să ne asalteze în decembrie. A-l privi în ochi este obligatoriu pentru a merge mai departe, ne spun şi Sighetul şi Memoria. Trăind şi luând aminte.
articol preluat din ziarul “Crai Nou”, Suceava, 18 decembrie 2010
