Crisana: Despre drama ţărănimii noastre în perioada colectivizării

“Amintiţi-vă că am existat, amintiţi-vă că am fost ucişi!”. Acesta este mesajul expoziţiei “Ţăranii şi comunismul”, realizată de Fundaţia Academia Civică, Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei şi Centrul Internaţional de Studii asupra Comunismului, în colaborare cu Muzeul Naţional al Satului “Dimitrie Gusti”, iar la Oradea, cu Primăria Oradea şi Biblioteca Judeţeană “Gheorghe Şincai” Bihor Oradea. Închiderea expoziţiei a avut loc ieri, în holul Bibliotecii, în prezenţa iniţiatorilor acestui proiect, Ana Blandiana şi Romulus Rusan. Gazdă a fost Ligia Mirişan, director manager al instituţiei.

“Nu sunt eu eroina. El e autorul…”, a spus Ana Blandiana, referindu-se la soţul său, Romulus Rusan, autorul expoziţiei, cel care a gândit-o şi înfăptuit-o împreună cu colaboratorii săi, până la cel mai mic detaliu. Şi totuşi, domnia sa a dorit să spună câteva cuvinte esenţiale, menţionând că se împlinesc 60 de ani de la începutul colectivizării forţate a agriculturii, calvarul ţăranului român fiind prea puţin cunoscut. În perioada 1949-1962, în România rurală au avut loc peste o sută de revolte împotriva colectivizării. Colectivizarea s-a sfârşit oficial în aprilie 1962. Treisprezece ani a luptat regimul cu ţăranii, ca să-i facă să-şi lepede pământul şi să se înscrie în “colectiv”. “Sâmburele acestei expoziţii datează de la începutul anilor ’90, când încă mai trăiau supravieţuitori…”, a arătat Romulus Rusan, menţionând că nu mai puţin de 31 de ţărani din treisprezece sate au fost împuşcaţi în judeţul Bihor, iar 13 inşi au fost executaţi fără discuţii în patru comune din judeţul Arad. Zeci de ţărani au fost arestaţi, iar familiile participanţilor la revoltă au fost deportate în Dobrogea. “Ţăranul a fost legătura între cer şi pământ, pentru că el a făcut munca primordială prin care a supravieţuit omenirea. Din păcate, astăzi, acest Adam nu mai există, iar noi suntem obligaţi să importăm fructe şi legume din Turcia”, a încheiat acesta. A urmat un moment deosebit de emoţionat, prezenţa celor două “Flori”, cum le-a numit Crăciun Parasca, de la Direcţia pentru Cultură, Floare Baciu şi Floare Vuşca, din Tilecuş, îmbrăcate în costume populare, care au interpretat două doine legate de viaţa satului. În semn de mulţumire, Ana Blandiana le-a dăruit florile pe care le primise în dar de la orădeni. Cele două femei au fost însoţite de profesoara Maria Ardelean.

O propunere interesantă a venit la final pentru curatorul expoziţiei din partea vicepreşedintei Fundaţiei Academia Civică Bihor, prof. Iuliana Păcurar, care i-a sugerat lui Romulus Rusan ca această expoziţie să se regăsească pe un CD, împreună cu comentariul de la început al Anei Blandiana, pentru a ajunge şi în şcoli, întrucât ar fi mai educativ pentru elevii noştri decât o pagină de istorie.

Un articol preluat din www.crisana.ro