(24 august 1938-19 februarie 2012)
Student la Facultatea de Drept din Bucureşti, s-a numărat printre iniţiatorii manifestaţiei studenţeşti anticomuniste din 5 noiembrie 1956.
Împreună cu colegii săi Radu Surdulescu, Florin Caba şi Eugenia Florescu, a redactat şi o serie de manifeste cerând continuarea protestelor studenţeşti. A fost arestat la 7 noiembrie 1956, în mandatul de arestare menţionându-se că “a instigat pe unii studenţi să participe la acţiuni duşmănoase împotriva formei de guvernământ a statului nostru şi a redactat manifeste”. A fost de altfel desemnat de anchetatorii Securităţii „şeful” lotului de 14 studenţi de la Facultatea de Drept arestaţi în noiembrie 1956.
În 23 mai 1957 Tribunalul Militar Bucureşti îl condamnă pe Dan Mugur Rusiecki la 4 ani închisoare corecţională. Încarcerat întâi la închisoarea „A” MAI şi apoi la Jilava, va trece prin coloniile de muncă de la Giurgeni, Salcia şi Grădina.
În noiembrie 1960, prin decizia MAI nr. 16011, i se stabileşte D.O. pentru 12 luni la Rubla, motivul fiind că „în timpul detenţiei a fost pedepsit cu 13 zile de izolare pentru diverse abateri”. În septembrie 1961 Direcţia regională Galaţi cerea prelungirea D.O. cu 12 luni pentru că „nu a respectat regulamentul, se găseşte în anturajul unor persoane suspecte şi trebuie urmărit informativ pentru a se clarifica activitatea”. La 18 septembrie 1962 Direcţia regională Galaţi a MAI solicita prelungirea D.O. pentru Rusiecki cu încă 24 de luni pentru că „a dat dovadă de a fi un element recalcitrant şi care nu a respectat instrucţiunile privind restricţiile domiciliare”
I se ridică restricţiile domiciliare – D.O. – la 18 decembrie 1963.
După eliberare, este admis la Facultatea de Filologie din Bucureşti. Este angajat la cooperativa „Prestarea”, ca instructor cultural. După 1989 este profesor de română în Bucureşti.
Tatăl său, Eduard Rusiecki, de profesie economist, a fost şi el deţinut politic între 1951-1953.
Pe mine m-au arestat de acasă. La îndemnul părinţilor mei nu m-am dus a doua zi (6 noiembrie) la facultate, ştiind că dacă Gina (Eugenia Florescu) fusese arestată, noi vom avea aceeaşi soartă. Şi au venit pe 7 noiembrie, m-au arestat la ora prânzului. Nu i-a interesat soarta părinţilor mei, mama bolnavă, ar fi putut să facă un şoc, tata nici el foarte sănătos după anii de canal, dar lucrul acesta nu-i interesa. Erau atât de înverşunaţi…Arestarea a fost făcută de o liotă de derbedei condusă de celebrul căpitan Enoiu…
Am fost dus la Ministerul de Interne, în subsol, şi aruncat într-o celulă, unde am fost lăsat până a doua zi dimineaţă când a început ancheta…Voiau să ne scoată duşmani cu orice preţ, voiau să agraveze lucrurile, să ne constrângă să recunoaştem caracterul subversiv, organizat, bine gândit şi bine pus la punct al protestului, nu acea mişcare absolut spontană şi absolut nefondată teoretic care avusese loc… pentru asta am mâncat şi bătaie.
Fragment dintr-un interviu cu Dan Mugur Rusiecki, Arhiva de Istorie Orală a Memorialului Sighet, interviul nr. 900 și publicat în Ioana Boca, 1956 – un an de ruptură, Fundaţia Academia Civică, 2001
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
