Dan Stoica

(n. în 1936 în Bucureşti)

 

 

În toamna anului 1956 era student în anul III la Institutul de Arhitectură din Bucureşti. 

A aflat de la colegul său de facultate Alexandru Tătaru de preconizata manifestaţie a studenţilor bucureşteni din 5 noiembrie 1956 şi s-a aflat printre tinerii care au mers în Piaţa Universităţii în după amiaza zilei de 5 noiembrie, în speranţa că manifestaţia va avea loc.

A fost arestat la 8 noiembrie 1956. Judecat în aprilie 1957 în lotul „Alexandru Ivasiuc”, este condamnat la 4 ani închisoare. A fost eliberat în 1961. 

După eliberare, se înscrie la o şcoală tehnică, devenind electrician. Câţiva ani mai târziu reuşeşte să se reînscrie în anul III la Facultatea de Arhitectură. 

A fost luat în evidenţa Securităţii „la capitolul activ” pentru că „a fost condamnat pentru acţiuni duşmănoase”. Într-o notă informativă din 1974 un agent al Securităţii spunea despre Stoica „nu simpatizează regimul nostru social şi nici regimul nostru politic, dar nu ascunde aceasta”. 

 

***

“Lotul Ivasiuc”

Sentinţa nr. 481 a Tribunalului Militar Bucureşti a fost dată la 1 aprilie 1957: Alexandru Ivasiuc , considerat şeful grupului, a fost condamnat la 5 ani închisoare corecţională, Mihai Victor Serdaru , Dan Stoica  şi Mihai Rădulescu  au primit 4 ani, Constantin Iliescu, Alexandru Tătaru , Remus Petcu  2 ani, Paul Iliescu , Vasile Brânzan 1 an , Christl Depner  6 luni închisoare corecţională, toţi fiind încadraţi la delictul de agitaţie publică. 

 

Citeşte şi 

Generaţia’56 

În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.