Ioan Oltean: Mi-o rămas întipărită în memorie, de la vârsta de 10-11 ani, câţi aveam atunci, toată, nici nu ştiu cum să-i spun, istoria asta a colectivizării, sau mai bine zis ce făceau organele astea de colectivizare…
A fost un activist de partid, unul Cotârlan, care o fost cu misiunea de a face colectivizarea în satele Moişa şi Merișor. Era ajutat de alţi şefi mai mari, de securiști cu trese, cu, mă rog, împuterniciri legale să bată și să chinuiască oamenii pentru a se înscrie în colectiv. Iniţial era Gospodăria Agricolă Colectivă. Pe urmă, prin ʼ67-ʼ68 i-o schimbat numele în Cooperativa Agricolă de Producţie.
Bunicul meu din partea mamei, Cocan Ioan, din satul vecin, fiind considerat chiabur pentru cele 12 hectare de pământ pe care le deţinea, a fost primul luat de chinga Securităţii ca să se înscrie în colectiv. Dânsul nu a acceptat niciodată, nici după doi ani de chin şi de „lămurire” – că aşa spuneau comuniștii, că lămuresc, că duc muncă de lămurire.
Ioan Oltean, n. 1 iulie 1951, din satul Moișa, comuna Glodeni (județul Mureș), fiu de țărani, liceul agricol, tehnician zootehnist, brancardier, divorțat, doi copii.
Interviul nr. 435A2-B din AIOCISAC, realizat în 1996.
Interviul integral în Daniel Popa, Pământul tuturor, pământul nimănui, editor Traian Călin Uba, prefață Romulus Rusan, coelcția Istorie Orală, Seria Recviem pentru țăranul român, Fundația Academia Civică, 2016
