La 8 mai 1945, Divizia „Tudor Vladimirescu”, formată din prizonieri români care, în lagărele sovietice, au acceptat să intre în rândurile Armatei Roșii, intră în componența Armatei Române.
În aceeași zi – Ziua Victoriei – în cadrul Ministerului Apărării Naționale este înființată „Direcția Superioară a Culturii, Educației și Propagandei” (E.C.P.), nucleul politic al comunizării armatei, care – prin comasare politică (așa numiții politruci) va constitui instrumentul de îndoctrinare și represiune.
(Romulus Rusan, „România în timpul războiului rece”, Editura Fundația Academia Civică, 2006 )