Prin Decretul nr. 6 din 14 ianuarie 1950, semnat de Preşedintele Marii Adunări Naţionale, Dr. C.I. Parhon, se instituiau legal (existaseră şi înainte, dar fără existenţa juridică) unităţile de muncă pentru cei ce „primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară”.
Acest decret (prefaţat de hotărârea nr. 2 din 13 ianuarie 1950 a Consiliului de Miniştri) încuraja Securitatea să umple ţara de lagăre sclavagiste, în care „reţinuţii administrativi” erau adunaţi fără cea mai mică justificare, condamnaţi fără proces, pe baza unor „liste negre” de sute de persoane semnate de Pintilie, Nicolski, Mazuru şi alţi câţiva generali şi colonei. Aşa a fost creată mâna de lucru pentru Canal, Bicaz, Borzeşti, iar mai târziu, după 1958 (printr-un Decret similar al Prezidiului MAN – nr. 89 / 17 februarie – semnat chiar de I. Gh. Maurer), pentru lagărele de la Salcia şi Periprava.
