Muzeul memorial de la Sighet, sfidând ne-amintirea, interoghează trecutul comunist și pune la încercare percepția publică despre acesta.
Mi-am închipuit proiectul Sighet nu ca pe un mod de a repartiza vina, ci ca pe unul de a atribui responsabilitatea. Sunt de părere că, prin dăruirea și munca Fundației „Academia Civică”, adevăratele dimensiuni ale represiunii comuniste din România au ieșit la iveală nu numai pentru publicul român, ci și pe plan internațional, căci nu ar fi o exagerare să afirmăm că Memorialul de la Sighet este considerat de mulți specialiști drept cel mai elocvent și impresionant muzeu de acest gen din toată Europa.
(…) Memorialul este însă mai mult decât un simplu muzeu. Este în același timp un centru dinamic de cercetare și se poate lăuda cu o bibliotecă întreagă de publicații apărute sub egida Centrului Internațional de Studii asupra Comunismului. Am onoarea de a face parte din consiliul științific al Centrului, printre colegii mei numărându-se: Vladimir Bukovski, Stéphane Courtois, Thomas Blanton și Helmut Müller-Enbergs, precum și istoricii români Șerban Papacostea și Alexandru Zub, amândoi foști deținuți politici.
Mărturisesc că mă interesează în mod deosebit Școala de Vară de la Sighet creată pentru elevi din România și Republica Moldova, la care am contribuit în repetate rânduri și căreia i-am servit de două ori drept rector onorific. Efectul Școlii de Vară asupra acestor elevi de 17 și 18 ani reiese în mod clar din contribuțiile lor la dezbateri și din eseurile lor, pe care Fundația le-a publicat într-o serie de volume anuale dedicate acestui eveniment. Am rămas în legătură cu unii dintre participanți, pentru câțiva am redactat scrisori de recomandare pentru a-i sprijini în căutarea unor locuri de muncă, în timp ce altora le-am oferit sfaturi sau le-am trimis cărți sau articole greu de obținut în România sau Moldova.
(…) Misiunea Memorialului și a Școlii de Vară de la Sighet este să scoată la iveală și să prezinte aspectul coercitiv al regimului comunist și să investigheze trecutul comunist în spiritul iertării, dar nu al uitării. Implicarea neobosită și altruistă a Anei și a lui Romulus în Școala de Vară este un exemplu pentru noi toți de a nu permite ca victimele comunismului, citându-l pe poetul galez Dylan Thomas, „să se-ndepărteze mute spre miezul nopții negre”, uitate de generația de azi și necunoscute generației de mâine.
Din Dennis Deletant, Muzeul care sfidează ne-aminitrea în K. Kilzer, H. Müller-Enbergs (ed.), Geist hinter Gittern. Die rumanische Gedenkstatte Memorial Sighet, Frank&Timme, 2013 (ediția română Spirit printre gratii. Memorialul românesc de la Sighet, Academia Civică, 2014)
Dennis Deletant, profesor la Center for Eurasian, Russian and East European Studies, Georgetown University, Washington DC, profesor emerit la School of Slavonic and East European Studies, University College, London. Membru al Consiliului Științific al Centrului de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet și rector al Școlii de Vară de la Sighet (1998-2000). Autorul mai multor monografii și volume de studii despre istoria recentă a României. Cărți (selecție): Ceauşescu and the Securitate: Coercion and Dissent in Romania, 1965-89 (London; New York, 1996), Romania under Communist Rule (Bucharest, 1998), Communist Terror in Romania: Gheorghiu-Dej and the Police State, 1948-1965 (London; New York, 1999), Ion Antonescu. Hitler’s Forgotten Ally (London: New York, 2006).
