România | 24.07.2008
Crimele comunismului pe băncile elevilor
Großansicht des Bildes mit der Bildunterschrift: Şcolarii noi
Adulţii nu mai vor să-şi aducă aminte. De ruşine! Tinerii nu pot să afle. Pentru că nu au de unde! Peste crimele comunismului s-a aşternut valul uitării.
45 de ani de comunism şi doar câteva pagini în manualele de istorie ale liceenilor. Aşa arata memoria recentă a României europene aflată în pragul împlinirii a două decenii de la căderea regimului. O memorie firava şi timidă, hrănita de ocazionale manifestări de aducere aminte. Ceauşescu este unicul nume al infamiei şi foametei, termenul de „comunist” impurpurând obrajii prea multora pentru a fi atât de des evocat. Din partea tinerilor? Ridicări din umeri şi informaţii din auzite. Căci pentru cei care nu ştiu astăzi povestea „fenomenului Piteşti” şi cine a fost Ana Pauker, anul 1989 înseamnă în primul rând ziua de naştere din buletin.
POST-COMUNISMULUI NU-I PLACE ISTORIA
De un deceniu, şcoala de vară de la Sighet, organizată de Fundaţia Academia Civică, cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi al Fundaţiei Konrad Adenauer, reuneşte zeci de elevi pentru a studia istoria represiunii comuniste, în încercarea de a suplini absentă din programa şcolară a acestei perioade. Celebrul istoric francez Stephane Courtois, în acelaşi timp rectorul Şcolii de la Sighet, considera că după 1989 ne-am „confruntat cu un dezastru al istoriei contemporane în ţările post-comuniste”. Ultima jumătate a secolului 20 este tratată în manualele romaneşti de istorie de-a dreptul sumar, de obicei la sfârşitul anului şcolar în atmosfera frugala a vecinătăţii vacanţei mari. Este o strategie care a convenit de minune autorităţilor din România, populate de un mare număr de foşti comunişti din linia a doua, al căror obraz şi-a pierdut de mult capacitatea de îmbujorare.
CERINŢELE GRUPULUI DE LA SIGHET
Ana Blandiana, preşedintele Memorialului Victimelor Comunismului de la Sighet, ne atrage atenţia că ceva totuşi s-a schimbat: „Introducerea în programa şcolară preuniversitara a studiului represiunii comuniste era una dintre puţinele recomandări ale raportului Comisiei Tismăneanu, care nu avea nevoie de votul Parlamentului ca să devină realitate. Aceasta recomandare, prin diligenta guvernului şi a Ministerului Învăţământului, a început să facă paşi mici şi, s-a ajuns la situaţia de a se discută dacă se va introduce chiar din toamnă aceasta, o oră opţionala de studiu, o dată pe săptămână, a represiunii comuniste”. Suntem din păcate doar în stadiul discuţiilor, dar pentru grupul reunit în cadrul Şcolii de vară de la Sighet, discuţiile nu mai sunt suficiente. Doamna Ana Blandiana ne informează că: „S-a hotărât ca în numele participanţilor de la Şcoala de Vară de la Sighet din anul acesta, să fie adresată o scrisoare ministrului învăţământului şi premierului, o scrisoare prin care să se ceară introducerea obligatorie în programa şcolară a studiului istoriei represiunii comuniste”.
CINE POATE SĂ SCRIE ISTORIA?
Fiind însă vorba de istorie recentă, controversele pe tema istoriei comunismului sunt încă aprinse. Cine îşi va asuma răspunderea scrierii unei istorii a comunismului pentru şcolile romaneşti, sarcina ce va aduce cu siguranţă şi atacuri prometeice din partea vechilor nomenclaturişti. Ana Blandiana este sigură că: „În prezent exista deja o generaţie de istorici tineri care au 30 şi ceva de ani, foarte bine pregătiţi. în general este o mare explozie a studiului serios al comunismului. Problema nu este lipsa istoricilor, ci nedeschiderea totală a arhivelor. Aceasta este una dintre marile probleme ale istoricilor, şi una dintre cererile lor constante”.
DE LA ANUL, PE BANCA ŞCOLARILOR
Drumul înspre deschiderea arhivelor este lung, o spun chiar optimiştii, dar cât de repede spera grupul de la Sighet ca iniţiativa lor va deveni realitate? Ana Blandiana: „ Ar exista posibilitatea practică, dar ceea ce trebuie să existe este voinţa politica de introducere a studiului represiunii comuniste. Am speranţa, pentru că în general în România se întâmplă foarte multe în perioadele electorale, toţi vor să arate mai bine decât în realitate şi de aceea multe lucruri bune se petrec în această perioadă. Speranţa mea e că hotărârea introducerii studiului represiunii comuniste în preuniversitar va fi luată chiar înainte de alegerile din această toamnă”.
CALITATEA POLITICIENILOR ROMÂNI POATE CREŞTE
Aşadar, din nou decizia se afla în mâinile acelei clase politice care, cu un an şi jumătate în urmă, huiduia citirea condamnării crimelor comunismului de la tribună Parlamentului. „În măsura în care se va introduce studiul şi vom reuşi ca manualele să fie de bună calitate şi trainingul cu profesorii să fie cât mai susţinut, aceste ore vor schimba inclusiv calitatea clasei politice din România”, a mai declarat doamna Blandiana pentru Deutsche Welle.
Istoricul Stephane Courtois, spunea la Sighet ca „un om, ca şi o ţară, nu poate trăi cu cadavrele în casa lui, Pentru că un cadavru nu miroase bine. Evident, trece un timp până deschizi dulapul. Îl vei deschide mai devreme sau mai târziu, nu asta contează. Dar, în orice caz, pe de o parte, toată lumea ştie că ceva nu miroase bine şi, pe de altă parte, toată lumea ştie că, într-o zi, va trebui să deschizi dulapul”. Ce uită Stephane Courtois este că, în România, unele cadavre nu stau în dulap ci pot fi găsite în fotoliile confortabile ale Casei Poporului.
Vlad Mixich
