Home » Română » Memorial » Din "marea de amar" » Din jurnalul arh. Gheorghe Leahu: 26 ianuarie 1989

Din jurnalul arh. Gheorghe Leahu: 26 ianuarie 1989

posted in: Din "marea de amar"

26.01.89
O nouă „razie” prezidenţială prin oraş, altă notă cu indicaţii. În Piaţa Victoriei, în loc de 4-5 vile grupate în triunghiul dintre străzile Sevastopol, Calea Victoriei, Bd. Ana Ipătescu, un bloc cu 22 etaje!!!
Tot splendidul bulevard Ana Ipătescu, cu vilele sale – poate cele mai frumoase din Bucureşti – va fi zdrobit în umbra marelui monstru de 22 etaje! Nici un fel de respect faţă de oraşul moştenit, nici un respect faţă de profesia arhitecţilor înjosiţi şi aduşi la nivel de servitori
necuvântători.

În Piaţa Unirii, după 3 ani de încercări, de prezentări de planşe, machete, concursuri pentru fântâna pe care a cerut-o el, după ce echipe de artişti au tot făcut studii şi au lucrat la soluţionarea fântânii, în baza machetei la 1/1 aprobate, lovitură de teatru: se doreşte un
mare monument cu înălţimea de 40 m, în vârful căruia să se amplaseze statuile lor: el şi ea, ţinându-se de mină. Apoi, pe nişte
tamburi, alte personaje. Împrejur 16 voievozi ce se vor aşeza în cerc în jurul personajelor centrale. Mihai Viteazul, Ştefan cel Mare,
Decebal, Mircea cel Bătrân (pardon, cel Mare), toţi marii noştri voievozi şi domnitori vor fi înşiraţi la picioarele geniilor!
În sfârşit, au spart gheaţa, până acum nu şi-au făcut statui prin pieţe… o nouă epocă de creaţie începe. Poate nu apucă să-şi vadă
visul cu ochii!

Azi a fost ziua unchiului Xeno, 85 de ani, l-am felicitat de dimineaţă.

Tot azi a fost sărbătorită ziua Lui. La ora 7, în Piaţa Amzei am găsit mezeluri al căror nume l-am uitat: pastramă, cotlet, muşchi ţigănesc: am dat lovitura!!! Am luat din toate câte 3-400 g, pe care le-am pus la congelator, pentru zilele noastre onomastice din aprilie şi mai. Se dădeau mezeluri până la 1 kg de persoană!

Ziarele, televiziunea, radioul înşiră kilometri de epitete bombastice, metafore şi superlative într-un limbaj festivist ce maltratează limba noastră atât de frumoasă şi clară. O păsărească de partid şi cu limbă de lemn invadează orice spaţiu prin care s-ar putea revărsa cultura prin
osanale nesfârşite, linguşitoare. Totul e plin de ovaţii pentru adularea fără măsură a celor doi, ce le primesc fără să clipească.