Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)
(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…
…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”
Romulus Rusan (2006)
CUPRINS (lista completă a tuturor biografiilor publicate în această secțiune)
2024
2023
- In memoriam Teodor Stanca (25 martie 1933-13 octombrie 2023) 16 October 2023
- Elisabeta Rizea (28 iunie 1912 – 4 octombrie 2003) 4 October 2023
- Horia Florian Popescu: Am stat la Ministerul de Interne două săptămâni, . Pe urmă am fost mutat la Malmaison… După proces, m-au urcat într-o dubă şi m-am pomenit la Jilava 25 September 2023
- Liviu Tudoraș: M-au ținut șase luni în anchetă. M-au bătut așa ușor, mănuși de box. Nu mă mai întrebați, că anchetele nu se făceau cu mănuși de catifea. 6 September 2023
- Pantelimon Halippa. 120 ani de la naștere 27 July 2023
2022
- 15 noiembrie 1987. Iosif Farcaș: Meritul este al întregului oraș Brașov. Pe poarta uzinei, într-adevăr, am ieșit un număr mic de muncitori, dar pe distanța a 100 de metri, de la Autocamioane până în Calea București (e o distanță foarte mică, întreprinderea se poate vedea din Calea București) cred că numărul nostru era deja dublu sau mai mult decât dublu. Când toată coloana cu steagurile a intrat în Calea București, cred că au fost o mie de oameni pe 200 de metri; apoi, dintr-o mie s-au făcut trei mii și din trei s-au făcut opt. 14 November 2022
- 15 noiembrie 1987. Marius Niculăescu: 15 noiembrie n-a fost un accident… Chiar dacă scânteia a plecat de la nevoia cea mai firească – „ne e foame, ne e frig, vrem căldură, vrem mâncare“ -, în cel mult o oră masele acelea de oameni au uitat că le e foame, că le e frig și au început să strige lucruri de neconceput pe vremea aceea. Nu mai voiau neapărat pâine, voiau libertate, nu mai voiau căldură, voiau să scape de dictator. Ne-am uimit și pe noi: am rămas uimiți de ce spuneam și de adeziunea pe care o simțeam în jurul nostru. 14 November 2022
- 15 noiembrie 1987. Aurică Geneti: La Judeţeană s-a cântat „Deşteaptă-te române!”. Pur şi simplu se făcea pielea găinii pe tine în timpul acela, când s-a intonat imnul. 14 November 2022
- 15 noiembrie 1987. Gheorghe Zaharia: La 15 noiembrie aveam 38 de ani și doi copii, unul de 12, altul de 13 ani. Stăteam greu atunci, nu aveam locuință. Nu eram membru de partid… Nemulțumiri erau multe, doi copii mici, mâncare nu, cartofii la rație, ouă la rație, pâine la rație… Am participat și eu, de la început până la sfârșit, pentru că pe toată lumea o durea suferința asta. 14 November 2022
- 15 noiembrie 1987. Sofia Postelnicu: Noi iniţial am vrut să mergem în uzină, să vorbim cu conducerea. De-acolo n-a ieşit nimeni. Toţi au aruncat cu… ce s-a putut, cu pietre, au spart geamuri, n-a ieşit nimeni să stea de vorbă cu noi. Apoi am spart poarta şi-am ieşit afară pe poartă. 14 November 2022
2021
- Dinu Pillat 19 November 2021
- Iuliana Biro: Ne duceau la anchete zi şi noapte. Atâta bătaie am primit! Vai de capul nostru! 11 November 2021
- Cecilia Jugănaru: În ’87 ne-am revoltat. Am avut curajul să ieşim 11 November 2021
- Surorile France Marcovici și Arlette Coposu 11 November 2021
- Clara Laslău: Miliţianul zice: „Lasă, nu mai plânge! Clara o să te îngrijească!” 5 November 2021
2020
- Ioan Ploscaru: Eu am fost consacrat Episcop în 30 noiembrie 1948, cu o zi înainte de desfiinţarea oficială prin decret a Bisericii noastre 19 November 2020
- Lia Lazăr Gherasim: Iuliu Maniu, cunoscând popularitatea de care se bucura tatăl meu în circumscripţia sa electorală, în “ţara” lui, a alcătuit lista cu propuneri electorale înlocuind numele tatălui meu – arestat – cu cel al mamei mele: Mara Ilie Lazăr 19 November 2020
- Doina Cornea: Prezenţa miliţienilor la poartă, paşii securiştilor în urma mea mi-au transformat plimbarea solitară – al cărei scop fusese întâlnirea de taină cu liniştea cerului, cu blândeţea copacilor şi aromele pământului – într-o amară neputinţa de a mă menţine în acea adâncă limpezime interioară 19 November 2020
- Dumitru Mitchievici, Martor la alegerile dintr-un sat de lângă București, 19 noiembrie 1946 18 November 2020
- Ștefan Boțoiu 16 November 2020
2019
- Valeriu Moldovan 19 July 2019
- Nicolae Bășoiu 18 July 2019
- Titu Jubleanu 18 July 2019
- I. D. Sîrbu (28 iunie 1919 – 17 septembrie 1989) 27 June 2019
- Sâmbătă 20 iunie 1987 a fost rasă de faţa pământului şi biserica Sf. Vineri, situată în inima târgului vechi al Bucureştiului (din jurnalul arh. Gh. Leahu) 19 June 2019
2018
- Teodor ŞUŞMAN (senior) zis Lupchii 15 December 2018
- Gavrilă Ghiță zis Sârbu 14 December 2018
- Ofițerii Dan Tetorian, Mihail Eliade, Marcel Emilian și Ion Enulescu, executați în 13 decembrie 1949, la Jilava 13 December 2018
- Vasile Stoleru 13 December 2018
- Emanoil Pârâianu 12 December 2018
2017
- Constantin Lăcătuș, țăran din Piscu, Galați 24 November 2017
- 22 noiembrie 1987 studenții Cătălin Bia, Lucian Silaghi și Horea Șerban se solidarizează cu protestele muncitorilor brașoveni 22 November 2017
- 22 noiembrie 1987: Cătălin Bia „Muncitorii arestaţi nu trebuie să moară!” 22 November 2017
- Floarea Frențiu despre tatăl său, Gheorghe Marginea, țăran executat după revolta din Șomoșcheș 21 November 2017
- Ghiță Păiș, țăran din Tudor Vladimirescu (jud. Galați) 21 November 2017
2016
- Nicolae Şt. Ciubotaru 23 November 2016
- Gheorghe M. Porumboiu 16 November 2016
- Stan V. Niţu (zis Ochiosu) 16 November 2016
- Ilie M. Chiţu 16 November 2016
- 15 noiembrie 1987, o zi de toamnă cândva. Revolta anticomunistă de la Brașov 15 November 2016
