Sub acest titlu, inaugurăm o nouă secţiune a site-ului nostru dedicată victimelor comunismului. Vom întâlni povestea vieţii unor oameni care au pătimit pentru credinţa şi caracterul lor. Amnezia din societatea noastră îi condamnă a doua oară aneantizând atât amintirea lor cât şi modelul uman pe care l-au reprezentat.
„Ne-am obişnuit (poate pentru că atâţia ani victimele comunismului au fost uitate, contestate sau chiar hulite) să folosim sobrietatea ştiinţifică şi să evităm abordarea sentimentală a cercetărilor. Acolo unde am găsit documente le-am folosit, acolo unde nu am avut, am preferat să semnalăm lacuna; unde am putut număra victimele am făcut-o; unde nu, am preferat aproximarea ordinului de mărime. Dar, chiar folosind precauţia cea mai drastică pentru a evita riscul exagerării, ne facem vinovaţi faţă de fiecare ins năpăstuit din „marea de amar” (cum ar spune Eminescu), pentru că l-am transformat oricum într-o cifră sau într-o fracţiune de cifră, iar cifrele sunt prin definiţie reci şi distante.
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie (…)
(…) Luând fiecare caz în parte, te cutremuri mai mult decât în faţa statisticii efectuate pe mii sau milioane de cazuri. Fixând un singur chip înţelegi mai mult decât dintr-un convoi de sclavi. Istoricul care a murit la Sighet pentru că a refuzat să-şi abjure scrierile; bătrânul colonel care a străbătut toate fronturile şi a murit de septicemie după ce lipitorile i-au supt venele în orezăria unde fusese dus la muncă forţată; cei trei copii bănăţeni – doi gemeni de un an şi fratele lor mai mare – morţi de frig în decurs de o săptămână în bordeiul deportării lor în Bărăgan; studentul care s-a sinucis la Piteşti ca să scape de torturile „reeducării”; ţăranul cu un iugăr de pământ, mort în închisoarea unde a ajuns pentru că pusese la poştă o scrisoare „cu conţinut denigrator”; fiii şi fiicele respinşi de la şcoală ca „duşmani ai poporului”; mamele obligate să divorţeze de taţii închişi pentru a salva „dosarul de cadre al copiilor”; savantul care şi-a sacrificat viaţa pentru a salva de pneumonie un tânăr; marii ctitori ai României coborâţi de pe culmile Unirii din 1918 în temniţele mucegăite de la Galaţi, Sighet, Aiud şi Râmnicu Sărat…
Toate aceste frânturi de imagini sunt acuzaţii la adresa regimului criminal care ne-a scos pentru o jumătate de veac din Europa şi a încercat să ne facă să uităm cine am fost…
…Nu toate victimele au fost martiri, dar toate ne roagă, din cerul lor, să nu le uităm.”
Romulus Rusan (2006)
CUPRINS (lista completă a tuturor biografiilor publicate în această secțiune)
2024
2023
2022
2021
2020
- Teodor Racovițeanu 24 April 2020
- Neculai Popa, țăran din Târpești: …Atuncea cu colectivizarea, oamenii fugeau de acasă. Și-i șicana ca să semneze 24 April 2020
- Mihai Păvăluță 22 April 2020
- Constantin Ionaşcu 21 April 2020
- Carte poștală trimisă familiei de învățătorul Ilie Stănescu, încarcerat în penitenciarul din Oradea 16 April 2020
2019
- Din jurnalul Doinei Cornea: Ce este un intelectual (ianuarie 1989) 10 January 2019
- Atanase Oniga 9 January 2019
- În deportare în Bărăgan, ianuarie 1952 9 January 2019
2018
- Lidia Fluture, țărancă din Sânpetru 26 January 2018
- Ante Tvarlea 26 January 2018
- Maria Mocodeanu 25 January 2018
- Aspazia Oțel Petrescu (9.12.1923-23.01.2018) 25 January 2018
- Rubla, 1961. Fotografia înfăţişează deportaţi sosiţi la Rubla, din direcţii şi la date diferite 23 January 2018
2017
2016
- Morți în deportare, în lagărele de muncă din URSS 20 January 2016
- Ianuarie 1945 – Deportarea etnicilor germani din România în URSS 20 January 2016
- Țărani din Cudalbi, Galați, condamnați pentru revolta din ianuarie 1958 18 January 2016
- Ianuarie 1958 – revolte împotriva colectivizării 18 January 2016
- Decretul 6/14.01.1950 – cei ce „primejduiesc sau încearcă să primejduiască regimul de democraţie populară” condamnați fără proces 15 January 2016
