Din “jurnalul interzis” al lui Corneliu Coposu

 Aflăm de la C. Vișoianu felul cum s-au desfășurat ieri și azi audiențele lui Vâșinski la rege. Adjunctul sovietic al lui Molotov, terorist prin vocație (vestit pentru rolul jucat în calitate de procuror general în sângerosul holocaust practicat de Stalin înainte de război, care are pe conștiință milioane de victime), a comunicat regelui că este trimis de guvernul sovietic pentru a impune, fără întârziere, „restabilirea ordinii democratice” în România, care ar fi „alunecat pe panta fascistă a sabotajului și a refuzului de a înscrie pe calea obligatorie a democratizării”. Vâșinski a cerut categoric regelui să schimbe guvernul și să numească un nou guvern „cu adevărat democratic”. (…) Vișoianu a intervenit, invocând acordul de la Yalta. (…) Vâșinski l-a întrerupt brutal, spunându-i că a fost trimis să vorbească cu regele, nu cu domnul Vișoianu, ale cărui opinii nu-l interesează; că acordul de la Yalta nu garantează menținerea la guvern a generalului Rădescu. (…)

Într-un scurt conciliabul ținut la Palat, cu participarea lui Vișoianu, Buzești și a celor din jurul regelui, s-a hotărât în pripă ca pentru ieșirea din impas, să se facă apel la Prințul Barbu Știrbey, semnatarul convenției de armistițiu, care nu poate fi exceptat nici de către extremiștii români, nici de către sovietici.

Încercările lui Știrbey, din ajun, au fost torpilate de partidele din F.N.D. (…) Exasperat de rezistența și „lipsa de înțelegere” manifestată de Regele Mihai, Vâșinski hotărât să ducă la bun sfârșit mandatul guvernului sovietic (de a marca prima etapă în sovietizarea României), a abandonat eticheta și cele mai elementare reguli de politețe diplomatică și l-a amenințat pe rege, punând sub semnul îndoielii independența țării; apoi a cerut categoric îndepărtarea „guvernului reacționar și sabotor” prezidat de Rădescu și numirea unui „guvern democratic”, sub conducerea ui Petre Groza. La răspunsul temporizator al regelui, care i-a răspuns că se va consulta și va aviza, Vâșinski a bătut cu pumnul în masa regelui și a strigat pe ton ultimativ: „Rădescu trebuie să fie demis până la orele 18”. (…) Sfătuit de Negel, Ioanițiu și Savel Rădulescu, regele s-a decis să cedeze șantajului, pentru a evita o confruntare sângeroasă cu armata sovietică de ocupație, care patrula pe toate străzile Capitalei, și cu elementele anarhice, care, antrenate de indicațiile Moscovei, vociferau pe ulițe. Vișoianu, extenuat de eforturi și îngrijorare, a venit la Maniu ca să-i relateze scena de la Palat. Mi-a lăsat impresia unui om epuizat.