19 nov. 1921, Bucureşti – 5 decembrie 1975, Bucureşti
Fiul lui Ion Pillat şi al Mariei (n. Brateş). Studiile liceale şi Bacalaureatul la „Spiru Haret”, în Bucureşti, (1940), Facultatea de Litere a Universității din Bucureşti (1945)
scriitor
arestat în 1959, condamnat în procesul „Noica-Pillat” la 25 ani muncă silnică
eliberat prin graţiere în iulie 1964
****
CONDAMNAT PENTRU CRIMA DE TRĂDARE DE PATRIE
DEŢINUTUL NR. 344/1962: DINU PILLAT
În Ordonanţa de punere sub învinuire din 14 aprilie 1959, din volumul 1 al dosarului P(enal) 336 „Constantin Noica şi alţii” (Fond Penal 118988), A.C.N.S.A.S., anchetatorul penal de Securitate constată:
„[Pillat Constantin] a întreţinut timp îndelungat relaţii cu diferiţi funcţionari ai unor legaţii capitaliste din ţară, cărora le-a furnizat informaţii cu caracter social, economic, politic şi militar de pe teritoriul Republicii Populare Romîne.
[…] prin intermediul unor persoane plecate cu misiuni oficiale în străinătate, a transmis unor servicii de spionaj străine, informaţii cu caracter de spionaj din ţară.
[…] a primit din străinătate materiale cu un intens caracter contrarevoluţionar, introduse clandestin în ţară, în care se instiga la comiterea de acţiuni împotriva regimului şi se propaga reinstaurarea în ţară a vechiului regim capitalist. […] le-a difuzat în rîndul elementelor ostile regimului, cu care a purtat intense discuţii duşmănoase […] în care elogia modul de viaţă occidental şi propaga declanşarea unui război […].
Din ura ce-o avea faţă de orînduirea democrat populară din Republica Populară Romînă, Pillat Constantin a conceput şi redactat mai multe materiale cu conţinut contrarevoluţionar […] pe care le-a difuzat. […] În urma acestor «fapte» se dispune punerea lui sub învinuire”.
În urma interogatoriului din şedinţa publică din 24 februarie 1960, în rapoarte se consemnează:
– că legăturile fuseseră sporadice iar „materialele” cu conţinut „contrarevoluţionar” pe care le difuzase nu erau altceva decât „prefaţa antologiei «Poezia română în exil» scrisă de Vintilă Horia”.
– „crezînd într-o autonomie a artei […] a comentat evoluţia literaturii din Republica Populară Romînă, în sensul că nu există o reală libertate a scrisului, această literatură este după normativ, falsă, neautentică şi, deci, nevalabilă”.
– „recunoaşte că aprecia scrierile lui Cioran Emil şi Mircea Eliade şi că mergea la cenaclurile lui Barbu Slătineanu, unde-i întîlnea pe V. Voiculescu, Vladimir Streinu, Şerban Cioculescu, Alice Voinescu”.
– „împreună cu [Alexandru] Paleologu s-a manifestat împotriva teroarei comuniste”.
– „împreună cu Arşavir Acterian a discutat despre contrarevoluţia din Ungaria ca o revoltă legitimă a poporului maghiar”.
Din aceleaşi rapoarte aflăm despre existenţă scrierilor de sertar ale lui Dinu Pillat: „Nu erau pe linie marxistă. Nu le-am dus la editură să publicăm această literatură pentru că ştiam că nu se poate publica, deşi nu avea un caracter subversiv, pentru că nu cultivam o tematică socialistă”.
În concluziile de învinuire a grupului, la 10 februarie 1960 anchetatorul penal de Securitate constantă:
– „Învinuitul Pillat Constantin, trădător de patrie, îşi împleteşte activitatea investigatoare cu activitatea contrarevoluţionară a lui Noica Constantin şi a complicilor săi. Ei sunt socotiţi capii grupului”.
– „Consolidarea continuă a regimului nostru, realizările pe drumul construirii socialismului, a făcut să crească ura învinuiţilor Noica Constantin şi Pillat Constantin şi a complicilor lor şi ca urmare şi-au intensificat activitatea contrarevoluţionară […] fiind duşmani ai luptei şi realizărilor poporului muncitor, străini de interesele patriei”.
– „În cadrul acestor întruniri (pentru lecturi literare – n.m.), Pillat Constantin şi ceilalţi au purtat discuţii cu caracter profund duşmănos la adresa Republicii Populare Romîne, calomniind şi ponegrind literatura realist socialistă şi regimul democrat popular din ţară, propagînd totodată ideea schimbării acestui regim printr-un nou război mondial, care, după cum afirmau ei, ar urma să fie cîştigat de către puterile occidentale. Ei îşi legau speranţele deşarte în restaurarea vechiului regim burghezo-moşieresc şi de acţiunile agresive întreprinse de puterile imperialiste împotriva ţărilor socialiste, asemănătoare evenimentelor contrarevoluţionare din Ungaria”.
În concluzie, anchetatorul penal de Securitate dispune, la 10 februarie 1960, trimiterea în judecată, împreună cu ceilalţi, a lui Pillat Constantin, arestat la 26 martie 1959 pentru crima de trădare de patrie.
La 1 martie 1960, Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară delibera în secret asupra „culpabilităţii şi aplicaţiunii pedepsei în cauza privitoare pe Pillat Constantin trimis în judecată pentru crima de trădare de patrie pedepsită şi prevăzută de articolul 194/2, 194/3 combinat cu articolul 194/4 cod penal pentru crima de uneltire contra ordinei sociale. Tribunalul deţine, ca dovedită, în sarcina inculpatului învinuirea de a fi întreprins o acţiune de propagandă şi agitaţie împotriva formei de guvernămînt democratice şi de a fi transmis unor persoane particulare aflate în serviciul unor puteri străine documente şi informaţii în scop de subminarea regimului democrat popular din Republica Populară Romînă. […].
În numele poporului, Tribunalul hotărăşte, cu unanimitate de voturi: condamnă pe Pillat Constantin la 25 (douăzeci şi cinci) de ani muncă silnică, la 10 ani muncă silnică, la 10 ani degradare civică şi i se confiscă în întregime averea personală pentru crima de uneltire împotriva ordinei sociale [şi la] 15 (cincisprezece) ani temniţă grea pentru crima de trădare de patrie prevăzută şi pedepsită de articolul 194/3 cod penal în care se includ şi faptele sub calificarea din articolul 194/2 c.[od] p.[enal].
În baza articolului 101, condamnatul Pillat Constantin va executa pedeapsa cea mai grea, adică 25 de ani muncă silnică, 10 ani degradare civică, şi i se confiscă, în întregime, averea personală”.
* *
Arestat în noaptea de 25 spre 26 martie 1959 şi depus în arestul de la Malmaison, Dinu Pillat a fost închis la Jilava şi Gherla.
Dosarul conţine multe referinţe medicale ce dovedesc gradul avansat al bolii de care suferea Dinu Pillat. Prima dovadă a prezenţei tuberculozei apare în dosar la 16 ianuarie 1960, dată la care era internat la Spitalul Văcăreşti pentru a fi examinat radiologic „în baza diagnosticului T.B.C.”. Pe un Referat medical din 3 aprilie 1960, întâlnim adnotarea: „arestat c.r.” (contrarevoluţionar), pentru ca la 17 aprilie, în urma unui „examen pulmonar” să se constate: „T.B.C. fibronodulară (cu ţesut nefuncţional şi noduli T.B.C. – n.m.) superioară, suspect ulceraţie subclaviculară (posibil proces evolutiv T.B.C. – n.m.) stîngă. Radipleurită (pleurită constatată la examenul radiologic – n.m.) largă (neadezivă – n.m.) dreapta”. Concluziile medicale sunt grave, bolnavul aflându-se într-o stare avansată de neputinţă şi de suferinţă. Cu toate acestea, executarea pedeapsei continuă nestingherită, implacabilă ca destinul.
La fila 208 a volumului 14 din dosarul P/336, se află Mandatul de executare a pedepsei nr. 138/60 din 14.04.1960 (emis de Tribunalul Militar al Regiunii a II-a Militară – Bucureşti – Dosar 102/1960), conform căruia „Pillat I. Constantin […] a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică şi la 15 ani temniţă grea […]. Conform art. 101 c.p., execută 25 de ani muncă silnică deoarece împreună cu alţii în perioada 1945-1958 a desfăşurat activitate de propagandă şi agitaţie pentru schimbarea ordinei sociale existente în stat atît în discuţiile purtate cu ocazia întrunirilor organizate în mod clandestin cît şi prin scrierile cu conţinut contrarevoluţionar redactate de el şi Noica Constantin. De asemeni a şi expediat în Occident, unui serviciu de spionaj imperialist, informaţii tendenţioase şi calomnioase cu privire la situaţia din Republica Populară Romînă.
Executarea pedepsei începe la 27.03.1959 şi expiră la 19.03.1984”.
Fila 193 conţine fişa medicală pentru deţinuţi, emisă de Formaţiunea (penitenciarul – n.m.) Jilava. Data completării fişei: 9 martie 1962. Conţinutul acestei fişe spune totul despre felul în care Dinu Pillat a suportat detenţia, munca silnică, ancheta, interogatoriile, torturile, frigul, foamea, umilinţa. Tragismul reiese din fiecare rând medical, fără a fi nevoie de comentarii patetice. Citim:
„Antecedente contagioase: T.B.C. pulmonar bilateral din 1944. Neagă maladiile infectocontagioase.
Diagnostic: T.B.C. pulmonar bilateral
Aptitudini de muncă: inapt de muncă
Examen clinic: T.B.C. pulmonar evolutiv”.
La fila 196 se află buletinul radiologic nr. 664 din 27 martie 1962, emis de Formaţiunea Jilava – Ministerul Afacerilor Interne – Serviciul Sanitar, care exprimă rezultatul examenului radiologic de la acea dată:
„Micronoduli (procese primare T.B.C.) apicali (la vârful plămânului, de unde începe, de obicei, infecţia T.B.C. – n.m.) dreapta
Leziuni fibronodulare (ţesut nefuncţional – n.m.) subclaviculare bilateral cu bule de emfizem (ţesut pulmonar distrus, cu goluri ample – n.m.)
Leziuni fibroase (ţesut nefuncţional format în urma distrugerii ţesutului pulmonar – n.m.) hilar şi parahilar dreapta”.
Boala avansa cu repeziciune în toate formele ei posibile, cu noduli, leziuni fibroase, emfizem, cuprinzându-i şi zdrobindu-i plămânii până la clavicule…
*
* *
La fila 198 a dosarului de penitenciar se află o „Adeverinţă-caracterizare” emisă la 21 ianuarie 1964 de Comandantul Formaţiunii Gherla, căpitanul Trocaru Petre. Începea să se ivească o geană de lumină ca urmare a emiterii Decretului 511/1964. Dinu Pillat urma să fie „eliberat prin graţierea restului de pedeapsă”.
Spicuim din această „Adeverinţă-caracterizare”:
„A trecut prin penitenciarele Jilava şi Gherla.
Deţinutul suferă de Tuberculoză pulmonară subclaviculară bilaterală – fibronodulară, duodenită cronică. […] Este inapt de muncă”.
Final previzibil: prin adresa nr. 3.950 din 28 iulie 1964, emisă de formaţiunea (penitenciarul – n.m.) Gherla nr. 0606 (ultima închisoare a scriitorului – n.m.), era făcută cunoscută „eliberarea lui Pillat Constantin […] profesia cercetător. A fost depus la data de 26.03.1959 în baza mandatului de arestare nr. 138/1960 emis de T[ribunalul] M[ilitar] R[egiunea] a II-a Bucureşti, fiind condamnat la 25 de ani m[uncă].s[ilnică]. prin sentinţa penală nr. 24/1960 a Tribunalului – T[ribunalul] M[ilitar] Reg[iunea] a II-a M[ilitară] Bucuresti, pentru uneltire, articol 209 c[od].p[enal].
S-a eliberat prin graţierea restului de pedeapsă conform Decretului 511/1964”. (cf. fila 191)
De la emiterea „Adeverinţei-caracterizare” din 21 ianuarie 1964 necesară la eliberarea din închisoare, până la 28 iulie 1964 când „se făcea cunoscută eliberarea lui Pillat Constantin”, trecuseră 6 luni…
Dinu Pillat a mai trăit până în 1975. A murit la 54 de ani, ca şi tatăl său, poetul Ion Pillat.
Portretul făcut de soţia sa, Cornelia Pillat, în volumul Anatomia mistificării (autor Stelian Tănase, editura Humanitas), este semnificativ: „Era un mare senior. Eu ştiu ce este un mare senior, Dinu era. Şi tatăl lui cred că a fost. Dinu a fost născut într-un palat, ca frumuseţe, ca obiecte de artă şi ambianţă. Niciodată nu a regretat. Niciodată nu s-a văitat. Niciodată nu mi-a vorbit de frumuseţea Miorcanilor, de frumuseţea Balcicului sau de casele în care a stat. Şi a fost atât de fericit într-un apartament de bloc, care este tot ce poate fi mai modest”.
L-am cunoscut în anii ’70. Nimeni dintre cei ce nu-i ştiau trecutul n-ar fi bănuit niciodată că acel domn distins şi gentil traversase infernul şi că se salvase din el. Trăia, deşi trecuse prin suferinţe ce-i arătaseră măcar un obraz al morţii…
