Doamnelor şi domnilor,
Pentru început aş vrea să mulţumesc organizatorilor evenimentului de astăzi pentru că mi-au dat posibilitatea să spun câteva cuvinte. Nu voi vorbi mult, pentru că ştiu că sunteţi nerăbdători să vedeţi această fascinantă expoziţie.
Chiar dacă evenimentele cuprinse în această expoziţie s-au petrecut, mai mult sau mai puţin, în timpul vieţii noastre, ele par să aparţină în întregime unei alte epoci – o epocă mai degrabă a filmelor cu spioni decât a vieţii reale.
Astăzi, Europa este mai unită decât în oricare alt moment al istoriei sale. Ne bucurăm de o etapă de pace, prosperitate şi cooperare fără precedent. Această perioadă de unitate, construită încet de-a lungul anilor, a atins un moment-cheie în 2004, cândopt tari foste comuniste din Europa Centrală şi de Est au fost primite în Uniunea Europeană.
Şi desigur, aceasta integrare Est-Vest a fost consolidata la începutul acestui an, când România şi ţara vecina din sud, Bulgaria, au intrat în Uniune.
Nimeni nu trăieşte cu iluzia că integrarea se va întâmpla peste noapte. românia este la începutul – nu la sfârşitul – unei lungi călătorii. Dar progresul acestei ţări şi al ţărilor vecine nu poate fi pus la îndoială.
Cetăţenii Europei Centrale şi de Est se bucura acum de drepturi şi libertăţi care erau de neconceput până acum mai puţin de douăzeci de ani. Libertatea cuvântului. Respectarea drepturilor omului. Egalitate – indiferent de gen, sex, vârsta sau disabilitate. Libertatea de a călători. şi perspectiva de a prospera.
Dar să începem cu începutul şi să vedem cum am ajuns aici, cum a fost construită Uniunea Europeană.
Istoria Uniunii Europene este, într-o oarecare măsură, inseparabila de contextul Războiului Rece, care s-a desfăşurat în paralel pentru aproape o jumătate de secol. La sfârşitul celui de-al doilea război mondial, Europa era devastată. Vecinii s-au întors împotriva vecinilor, ceea ce a dus la distrugerea de vieţi, de ţări şi de resurse.
Politicienii noştri au fost decişi să identifice o modalitate de a preveni repetarea unei asemenea tragedii şi risipe – o cale ca ţările Europei să co-existe în pace şi cooperare şi să lucreze împreună pentru prosperitatea reciprocă.
Proiectul original pentru ceea ce avea să devină Uniunea Europeană a venit din partea ministrului francez al Afacerilor Externe, Robert Schuman, la începutul anilor ’50. La 9 mai 1950 – care mai târziu va deveni Ziua Europei – el a ţinut un discurs la Paris conturând o nouă viziune pentru Europa, în care conflictele sângeroase dintre naţiunile Europei să fie imposibile.
Domnul Schuman nu vorbea în necunoştinţă de cauză. în timpul războiului fusese deportat în Germania, iar mai târziu se alăturase Rezistenţei franceze. De aceea concepţia sa a pornit de la problemele create de război: el a sugerat ca producţia de cărbune şi oţel din Europa Occidentală, elemente cruciale în fabricarea armamentului, să se afle sub control comun.
Guvernele Germaniei, Italiei, Belgiei, Luxemburgului şi Olandei au fost de acord şi aceste cinci naţiuni, cărora li s-a alăturat şi Franţa, au semnat în aprilie 1951 tratatul care prevedea înfiinţarea Comunităţii Europene a Cărbunelui şi Oţelului. Şase ani mai târziu aceleaşi ţări au semnat Tratatele de la Roma, care au consfinţit crearea actualei Uniuni Europene.
Dar în timp ce Europa de Vest privea către o cooperare cât mai strânsă, către transparenta şi progres, de partea cealaltă a continentului se întrevedea o privelişte sumbră. După terminarea celui de-al doilea război mondial, părţi vaste ale Europei de Est au intrat în sfera de influenţă a Uniunii Sovietice.
Comunismul a început să prindă rădăcini. Graniţele erau închise, iar cooperarea dintre Est şi Vest definitiv compromisă de ceea ce purta numele de “Cortina de Fier”. Această separare forţată a aşezat Estul şi Vestul în opoziţie. Aliaţii din timpul războiului, SUA şi URSS, aveau păreri contrare în ceea ce privea reconstrucţia postbelica chiar dînainte de sfârşitul războiului şi astfel a început jumătate de secol de tensiuni şi competiţii.
Prin comparaţie, în timp ce în Vest se năştea proiectul Uniunii Europene şi era înfiinţată piaţa comună, în Est protestele maghiare împotriva comunismului din 1956 erau înăbuşite de tancurile sovietice. Un an mai târziu, Uniunea Sovietică a lansat primul satelit spaţial, Sputnik 1.
În anii ’60, ţările Uniunii Europene au încetat să-şi mai aplice una altora taxe vamale. în acelaşi timp, a fost impus un control comun asupra producţiei de hrană pentru că nici un cetăţean al Uniunii Europene să nu mai sufere vreodată de foame şi chiar a condus la obţinerea de surplusuri în ceea ce priveşte producţia agricolă.
Uniunea s-a şi extins. în 1973, Marea Britanie, Irlanda şi Danemarca s-au alăturat Uniunii, în timp ce sfârşitul dictaturilor de dreapta din Spania şi Portugalia a deschis drumul către primirea lor în UE. Statutul de membru al UE a conferit beneficii excepţionale pentru ţări ca cele două state sud-europene menţionate şi pentru Irlanda. De la a fi relativ sărace, ele au reuşit să devină unele din cele mai efervescente economii din cadrul UE.
În anii 80, opoziţia împotriva conducătorilor a început să se manifeste în ţările comuniste. Căderea zidului Berlinului în 1989 a fost un moment simbolic dintr-o serie de evenimente şi revoluţii care au dus la căderea comunismului şi la sfârşitul războiului rece, odată cu destrămarea Uniunii Sovietice.
Acest moment a anunţat sfârşitul schismei care divizase Europa, dar şi începutul unei perioade de integrare care a adus speranţa şi optimism popoarelor până atunci lipsite de acestea.
Vom avea posibilitatea să ne uităm cu atenţie la panourile care ne prezintă aceasta cronologie a războiului rece, deci nu am intenţia să vă ţin o lecţie de istorie. Dar sper că v-am oferit o imagine a evoluţiei în paralel a comunismului în timpul războiului rece şi, respectiv, a proiectului european.
Au avut scopuri diferite. Unul a fost interesat doar de divizare şi de izolare, altul a fost interesat de integrare.
Unul a urmărit controlul asupra propriului popor, celălalt a susţinut libertatea de alegere şi valorificarea oportunităţilor. Unul a oprit competiţia dintre state, celălalt a susţinut cooperarea.
Odată cu sfârşitul Războiului Rece, state care se aflaseră în spatele Cortinei de Fier au fost binevenite în spaţiul european, au fost sprijinite în implementarea reformelor necesare pentru a le ajuta să treacă de la statutul de state post-sovietice la state democratice cu economii deschise de piaţă.
Şi ce exemplu mai bun avem decât românia? Ştiţi mai bine decât oricine lipsurile pe care le-aţi suferit în timpul comunismului şi al războiului rece. Lipsa şi calitatea slabă a alimentelor şi a serviciilor esenţiale. Neglijarea nevoilor umane de bază în favoarea unor proiecte zadarnice de faţadă. Minciunile şi propaganda prin care erau ascunse nivelul de trai şi deschiderea de care beneficiau cetăţenii de dincolo de Cortina de Fier. Embargoul asupra libertăţii cuvântului şi pericolul de a-ţi susţine propriile opinii.
Departe de ceea ce se întâmplă în românia de azi. Aveţi o economie prosperă, cu indicatori de dezvoltare care sunt printre cei mai impresionanţi din regiune. O mai mare competiţie duce la scăderea preţurilor şi la ridicarea standardului de viaţă, aducândo mai mare calitate a vieţii.
Concomitent cu adoptarea de către români a valorilor europene, această ţară devine un loc atractiv pentru a trăi şi pentru a munci, cu o mare toleranţă a diferenţelor. în plus, vă bucuraţi de libertatea de a călători peste tot în Uniunea Europeană. Puteţi lucra şi învaţă în străinătate.
Evident, transformarea nu este gata şi mai rămân multe de făcut. Iar Uniunea Europeană va continua să vă dea sfaturi şi să vă asiste în finalizarea proceselor de reformă, atât prin fonduri cât şi prin expertiză.
Ca membru al Uniunii Europene, românia are atât datorii, cât şi drepturi. Atât creşterea economică rapidă, cât şi forţa de munca motivată constituie câştiguri pentru Uniune. Poziţia Dvs. geografică, la graniţa de est a Uniunii Europene, este de o mare semnificaţie strategică în relaţiile Uniunii cu statele vecine.
Care sunt astăzi marile provocări pentru românia? Ei bine, lupta împotriva corupţiei este cea pe care România trebuie să o continue. Apoi, îmbunătăţirea sistemului juridic şi al taxelor este necesară, pentru a asigura justiţia, stabilitatea şi încurajarea iniţiativei private, obligatorii într-o societate civilizată.
Nu am timp pentru a prezentă toată munca pe care românia trebuie să o ducă în continuare. şi pentru că majoritatea dintre cei prezenţi aici sunteţi cetăţeni români, îmi exprim speranţa că ştiţi foarte bine ceea ce trebuie făcut.
Dar în timp ce veţi viziona aceasta expoziţie, vă rog să reflectaţi cât de departe a ajuns această ţară în transformarea ei dintr-un satelit al Uniunii Sovietice într-o democraţie înfloritoare. Vă doresc mult noroc în această călătorie continua.
Vă mulţumesc pentru atenţie.
E.S. Donato Chiarini, şeful reprezentanţei Comisiei Europene la Bucureşti