Doamna Blandiana, domnule Rusan, doamnelor şi domnilor,
mă bucur mult că am ocazia cu prilejul acestei lansări, să vă vorbesc în numele Fundaţiei Konrad Adenauer. Aş dori să încep prin a mulţumi Fundaţiei Academia Civica pentru colaborarea bună şi îndelungată cu Fundaţia Konrad Adenauer.
Din noiembrie 2006 am preluat conducerea biroului Fundaţiei din România şi mă bucur că am avut una din primele mele discuţii/întâlniri aici în Bucureşti, la academia civică. A fost un început bun pentru munca mea în România şi a fost o experienţă bună pentru mine, să cunosc chiar la începutul mandatului meu o Fundaţie atât de angajată şi de succes.
Doamnelor şi domnilor,
pentru pregătirea lansării de carte de astăzi, m-am uitat peste publicaţiile anterioare de la şcoala de vară de la Sighet, şi anume începând din 2002.
Sunt în total aproximativ 2500 de pag. şi trebuie să recunosc că nu am apucat să le citesc pe toate. Dar chiar şi răsfoindu-le, îţi poţi face o impresie despre însemnătatea acestor lucrări – şi desigur şi despre şcolile de vară aferente, ale căror produs sunt aceste publicaţii.
Ele sunt o îmbinare reuşita între mărturii ale martorilor, explicaţii ştiinţifice, şi schimb de experienţa internaţionala. Astfel de publicaţii ajuta la înţelegerea societăţii româneşti. Ele documentează abordarea obiectivă a propriei istorii, o clarifică, o prelucrează şi formează astfel o bază pentru cultura memoriei.
Şi ceea ce contează cel mai mult, mai ales în românia acestor zile: nu există acţiune a statului fără context istoric. De aceea este important că memoria colectivă a istoriei recente româneşti să fie asigurată şi după generaţiile care au trăit aceasta istorie. Pentru aceasta avem nevoie de o cultură a memoriei organizată, ceea ce este o treabă a statului, dar care trebuie susţinută şi de oragnizatiile civice.
În cazul României este cu atât mai important în ceea ce priveşte cultura memoriei, în special cea legată de trecutul comunist, ca aceasta să fie făcută de organizaţii civice cum este şi Academia Civică, deoarece astfel de organizaţii nu pot fi acuzate că urmăresc scopurile pe termen scurt ale unor partide.
Ca reprezentant al unei Fundaţii prezentă internaţional aş dori să adaug: Cartea şi şcoala memoriei ajută la cooperarea internaţională. Este un semnal sigur al româniei în lume: ne confruntăm cu istoria noastră, nu ne ascundem de conflictele legate de ea, vrem să învăţăm din istorie.
Şi acest semnal întăreşte încrederea opiniei internaţionale în România. Cred însă că ar trebui făcute public mai mult astfel de iniţiative.
Aici este mai ales nevoie de media. Dacă te uiţi astăzi în ziarele romaneşti, ai putea rămâne cu impresia că România este ţara oligarhilor, a înavuţirii fără măsură, a conspiraţiilor ascunse, a politicii conduse de departe şi a crizelor politice.
Acest lucru nu este desigur adevărat. Dar dacă totuşi exista aceste păreri, este pentru că iniţiativele demne de laudă, cum este şi cea a Academiei Civice, nu sunt suficient cunoscute.
Doamnelor şi domnilor,
ar mai fi multe de spus despre iniţiativa academiei civice. Aş vrea însă să mai numesc numai un aspect. Şcoala memoriei se adresează în principal după cum ştiţi tinerilor.
Acest lucru este foarte important. Am impresia, corectaţi-mă dacă greşesc – ca pentru tineri este foarte greu să se orienteze într-o societate postcomunista, să îşi dezvolte scopuri în viaţă şi să îşi construiască un fundament de valori morale. Ce înseamnă libertatea? Ce înseamnă responsabilizarea? Ce înseamnă solidaritatea? Ce este bine, ce este rău?
La şcoala de vară de la Sighet, elevii cunosc personalităţi care îi pot ajuta să găsească soluţii şi îndrumări şi care le pot servi de model.
Ştiu din discuţii avute cu foşti participanţi la şcoala de vară, ca experienţa trăită aici i-a animat să se preocupe mai mult de teme politice.
Acest interes pentru politica este premisa pentru participare politica, încrederea în forţele proprii şi voinţa de a prelua responsabilitate pentru propriul viitor. şi acestea sunt rezultate lăudabile ale şcolii de vară.
Aş dori în încheiere să felicit Academia Civică pentru această muncă reuşită. Sunt sigur, că această carte va interesa mulţi cititori. Căci, aşa cum se spune aici în ţară: ai carte, ai parte.
Vă mulţumesc.