Doamnelor şi Domnilor,
Această seară este foarte importantă pentru Legiunea de Onoare şi pentru România.
Mai întâi de toate, permiteţi-mi să salut înfiinţarea secţiei române a Legiunii de Onoare, în prezenţa generalilor Gobillard şi Picard, trimişi aici de Generalul Gerin-Roze, preşedintele societăţii de întrajutorare. Vom trece curând la desemnarea membrilor biroului, şi sunt sigur că posesorii români ai legiunii îşi vor manifesta, cu acest prilej, ataşamentul pentru Franţa şi marile noastre ordine naţionale. Un cuvânt de mulţumire se cuvine şi doctorului Serge Rameau, Ofiţer al Legiunii de Onoare, pentru activitatea sa excepţională în funcţia de preşedinte interimar.
După cum ştiţi, Preşedintele Republicii Franceze, Marele Maestru al Ordinului, a dorit să reformeze statutul Legiunii de Onoare, pentru ca aceasta să recompenseze toate talentele în sens mai larg. În acest spirit, ne-am reunit astăzi la reşedinţa Franţei pentru a saluta această decizie şi angajamentul în serviciul pluralismului şi al libertăţii uneia dintre cele mai mari doamne a literelor româneşti şi a unei militante pentru drepturile civice.
Este o onoare care mi-a fost făcută şi o bucurie personală, de a-i decerna astăzi, Ordinul Legiunii de Onoare în grad de cavaler.
Dragă Ana Blandiana,
Acordându-vă cea mai înaltă distincţie, Franţa doreşte bineînţeles să aducă un omagiu deosebit preşedintei Fundaţiei Academiei Civice, care este la originea Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului şi a Memorialului Victimelor Comunismului şi a Rezistenţei de la Sighet.
Acest memorial, care anul trecut a sărbătorit cincisprezece ani de existenţă, a fost creat sub egida Consiliului Europei, care l-a ales, după exemplul Memorialului Păcii de la Caen, din Franţa, şi a lagărului de la Auschwitz, din Polonia, ca fiind unul dintre cele mai importante locuri ale memoriei europene.
Iar acesta este primul memorial din lume dedicat victimelor comunismului. L-aţi dorit pentru a face dreptate prin aducerea la cunoştinţă a faptelor şi prin această memorie pe care o plasaţi neobosit în centrul dezbaterii publice din ţara dumneavoastră şi dincolo de hotarele ei.
Căci iniţiativele Dumneavoastră exemplare v-au făcut să susţineţi conferinţe în străinătate aşa cum a fost cazul în 2008 la Caen şi la Rennes, prin cele două intervenţii pe tema: „Memoria, o formă de justiţie” în cadrul Festivalului „Primăvara balcanică” consacrat României („Insolita Românie”). Şi la Sighet se ţin în fiecare an colocvii de anvergură internaţională.
Tot aici se ţine în fiecare vară o şcoală care primeşte tineri veniţi din toată ţara pentru a studia istoria comunismului. Astfel, cred că vă pot spune ca prin aducerea unei lumini asupra trecutului, vă adresaţi cu precădere tinerelor generaţii. Dumneavoastră, a cărei tinereţe, a fost marcată de represiunile exersate asupra tatălui Dumneavoastră, vă ocupaţi de formarea tinerilor români care au şansa de a trăi într-un spaţiu european democratic.
Vă implicaţi în a le face cunoscută istoria contemporană a ţării lor pentru că, aşa cum aţi spus-o, această solidă conştiinţă a identităţii lor să-i facă mai încrezători şi mai deschişi. Este, în opinia mea, o acţiune exemplară în cadrul societăţii civile europene de astăzi şi un mesaj primordial.
În final, permiteţi-mi să spun, acest mesaj este cu atât mai auzit cu cât el se raportează la o operă care ocupă un loc eminent în sufletul contemporanilor Dumneavoastră, în sufletul nostru. Căci, de la primele Dumneavoastră lucrări, din adolescenta de la finele anilor cincizeci, aţi ştiut să transformaţi poemele într-un fenomen popular care a stârnit pasiuni. Aţi fost mai întâi, aşa cum o spuneţi, „o poetă interzisă”, ţinând prima pagină a ziarelor străine, şi sub cenzură, vă împrumut metafora, poezia era ca un plămân prin care toată lumea respira. Fără îndoială, în acest spirit, aţi reînfiinţat PEN Clubul Român.
Astăzi avem bucuria de a putea să vă salutăm ca pe un minunat ambasador al culturii române, ale cărui lucrări sunt traduse în 23 de limbi. Însă întreaga Dumneavoastră operă este impozantă, aţi publicat 22 de cărţi de poezie, proză sau eseu. În 1969, aţi obţinut premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor şi, în 1982, premiul pentru proză al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti. Tot în acelaşi an, aţi fost cea mai tânără poetă care a primit, în 1982, premiul internaţional Gottfried von Herder pentru volumul „Al treilea botez”. În 1997, v-a fost decernat Premiul naţional pentru poezie „Mihai Eminescu” şi aţi fost aleasă membră a Academiei de Poezie Mallarmé din Paris. În fine, în 2001 aţi fost membru fondator al Academiei mondiale de poezie de la Verona, celebrând, sub egida UNESCO, diversitatea paşnică a lucrurilor.
Însă, vorbind acum, sunt atent, dragă Ana, căci într-unul dintre cele mai celebre poeme ale Dumneavoastră, lista din „Tout” (Totul), „discursurile”, sunt artificii care împrejmuiesc „cozile de aşteptare” şi „sticlele goale”.
Astfel, Ana Blandiana, pentru locul pe care îl ocupaţi în cultura europeană şi pentru lupta necontenită pentru dreptate, în numele Preşedintelui Republicii şi în virtutea puterilor cu care am fost investit, am onoarea de a vă decora cu Legiunea de Onoare.
Ana Blandiana, în numele Preşedintelui Republicii, vă decorez cu Legiunea de Onoare în grad de Cavaler.
Bucuresti, 30 septembrie 2009
