n. 27 octombrie 1913 la Constanţa într-o familie de muncitori
A fost mecanic de locomotivă, beneficiind chiar, în timpul războiului, de o specializare în locomotive Diesel în Germania.
Când a fost arestat, în 1952, lucra la Direcţia Generală a Canalului, era căsătorit şi avea o fiică.
În urma unei anchete deosebit de dure, prelungită şi datorită dârzeniei cu care Dumitru Nichita a refuzat să “colaboreze” cu anchetatorii, va fi condamnat într-un proces public, cele două capete de acuzare fiind “sabotarea propăşirii economiei naţionale” şi “difuzarea în scopuri duşmănoase a unor zvonuri calomnioase la adresa regimului”.
A fost condamnat la moarte şi executat prin împuşcare în noaptea de 13/14 octombrie 1952, după ce recursul său fusese respins.
Dumitru Nichita este personajul principal al cărții Doinei Jela, Cazul Nichita Dumitru, apărută în 1995, o încercare de reconstituire a unui proces comunist
*
Procesele Canalului
În anii 1949 şi 1953 s-au desfăşurat o serie de procese cunoscute sub numele de “procesele Canalului”, care au decapitat intelectualitatea tehnică din conducerea Canalului Dunăre-Marea Neagră. Adevăratul scop era de a găsi nişte vinovaţi pentru eşecul proiectului faraonic, care se dovedise falimentar. De altfel, la scurt timp, lucrarea a fost închisă, fiind reluată şi finalizată abia în anii ’80.
Primul şi cel mai răsunător proces a avut loc între 29 august şi 1 septembrie 1952 şi s-a soldat cu condamnarea a zece persoane, figuri centrale în conducerea Canalului, reprezentând sectoarele cheie ale acestei întreprinderi. Cei zece au fost acuzaţi de sabotarea propăşirii economiei naţionale a RPR.
Au fost condamnaţi la moarte şi executaţi muncitorul Dumitru Nichita, ing. Aurel Rozei Rozenberg şi ing. Nicolae Vasilescu zis Colorado.
Aceeaşi pedeapsă au primit-o şi ing. Gheorghe Georgescu-Topuslău şi ing. Petre Cernătescu, însă au fost graţiaţi.
Sub aceeaşi acuzaţie, “crimă de sabotare a propăşirii economiei naţionale”, au fost condamnaţi şi ing. Nicolae Frangopol (muncă silnică pe viaţă), ing. Mircea Ciorapciu (muncă silnică pe viaţă), ing. Oprişan Ionescu (25 de ani muncă silnică), ing. Constantin Niţescu (25 de ani muncă silnică) şi muncitorul Petre Vieru (20 de ani muncă silnică).
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie.
n. 27 octombrie 1913 la Constanţa într-o familie de muncitori
