În iulie 1949 au izbucnit simultan răscoale în foarte multe comune. Intensitatea maximă a fost atinsă în judeţele Bihor, Arad, Botoşani şi Suceava.
Securitatea a acţionat cu o violenţă ieşită din comun, pentru a împiedica generalizarea rezistenţei ţăranilor la colectivizarea forţată.
Adunările de protest ale ţăranilor au fost reprimate nemilos, au fost făcute arestări şi apoi, dintre arestaţi, cei consideraţi periculoşi prin influenţa pe care o aveau în sat au fost executaţi demonstrativ şi lăsaţi la vedere, pentru înspăimântarea consătenilor.
În timp ce zeci de țărani au fost executați, peste 1600 ţărani au fost deportaţi, câteva sute au fost condamnaţi, ţăranii nepedepsiţi au fost obligaţi să predea cotele însoţiţi de lăutari. Într-o fotografie din august 1949, trimisă CC al PMR ca anexă la raportul privind ”agitațiile” din județele Arad și Bihor, se notează: După rebeliune cetățenii își predau cotele într-o atmosferă de voioșie”
În fiecare atom al acestui univers de suferinţă se ascunde un om, o biografie care trece prin cercurile infernului, dar îşi păstrează gândurile, sentimentele şi memoria proprie
Proiect Recviem pentru țăranul român
© CISAC
