În 1947 nimeni nu mai aveau nici o rezervă și oamenii de la noi din sat, dar și din toată Moldova, duceau peste Nistru, adică peste drum de noi. La ei statul era mai loial, la ei foametea se organizaseră mai înainte și deja se creaseră colhozurile și oamenii trebuiau să poată lucra pentru stat. Oamenii, dar și părinții mei se duceau în Polonia. În primul rând duceau covoarele. Am strâns și noi câteva covoare, câte aveam. Tata s-a dus să le vândă. Auzeam de la oameni că s-au dus în Polonia și acolo au vândut ce au avut de vândut, dar când s-au întors ei au fost prădați, bătuți, unii chiar au fost uciși. Li se luau chiar și producția.
Tata a cumpărat trei saci cu cartofi, dar s-a întors numai cu unul. A venit acasă, țin minte ca azi, cum a pus sacul acela pe podea și era foarte-foarte trist. El a pus sacul cela pe podea și când l-a desfăcut cartofii ceea erau înghețați și când s-au dezghețat apoi curgea apa din ei. Dar, noi am mâncat așa fiindcă altă ieșire nu aveam.
În timpul foametei eu am avut de suferit foarte mult, ajunsesem la starea de distrofie completă. Țin minte că stăteam culcată în pat când la noi în casă a venit popa și cu doi bărbați. Bărbații duceau niște saci plini cu ceva. Popa când a intrat m-a văzut în așa stare și m-a întrebat cum mă cheamă, eu am vrut să-i răspund, dar nu au ieșit sunetele de care aveam nevoie și am dat numai din buze. Și popa a înțeles că eu sunt gata. El a cerut de la un bărbat să se apropie de mine, a scos ditr-un sac posmagi, i-a pus la urechile mele, mai mulți cât au încăput acolo. După care popa a întrebat-o de mama: „De ce o lăsați să moară?” „Pentru că nu avem cu ce o hrăni”, a răspuns.
„Bine, dar Dumneata nu mori…” și așa a atenționat-o că cu mine nu s-a procedat prea corect.
Popa i-a spus mamei să înmoaie posmagii și să facă tot ca să nu mor. „Dumneavoastră o să faceți mare păcat dacă nu o ve-ți salva”. Eu am auzit și țin minte, aveam atunci cinci ani.
Țin minte că erau niște momente foarte dureroase. Nu puteam să merg, nu puteam nimic. Și mama m-a salvat.
Fragment din interviul cu Ecaterina Ciobanu (n. 1941), satul Olănești, raionul Ștefan Vădă, a absolvit facultatea de drept a Universității de Stat din Moldova, interviu realizat de Mariana S. Țăranu
citește și
