Simultan comunicatului Fundatiei Academia Civica au aparut in presa doua articole care au suplinit superficialitatea reportajelor dedicate vizitei prezidentiale: editorialul lui Nicolae Prelipceanu din “Romania Libera” din 17 ianuarie si scrisoarea deschisa a lui Sorin Iliesiu reprodusa partial in “Ziua” din 18 ianuarie.
*
Domnul presedinte Traian Basescu s-a dus, la Sighet, sa vada Memorialul Victimelor Comunismului. S-a oprit in fata unui citat din Milan Kundera care spune asa: “Daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. Asta l-a facut sa declare ca bine a facut ca a infiintat Comisia Tismaneanu pentru o condamnare clara a comunismului. O logica simpla i-ar fi sugerat presedintelui ca aceasta comisie fusese infiintata de mult si nu de vreun presedinte de Romanie, ci de o fundatie a societatii civile, Academia Civica. In paranteza fie spus, multe date despre teroarea organizata de puterea comunista, care figureaza acum in raportul final, sunt extrase chiar din cercetarile pe care Centrul de Studii al Memorialului le-a intreprins si continua sa le intreprinda, prin intermediul unor oameni mai putin mediatizati, care lucreaza doar pentru adevar. Initiat de Alianta Civica, despre care azi se tace sau se vorbeste cu ura, proiectul a fost propus de Ana Blandiana Consiliului Europei in 1993, iar trei ani mai tarziu memorialul a fost inclus intre primele trei locuri ale memoriei europene, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si de Memorialul Pacii din Franta. Din 1997, Parlamentul Romaniei a declarat Memorialul Victimelor Comunismului de la Sighet “ansamblu de interes national”, caruia mai tarziu, dar nu prea tarziu, i s-au alaturat figuri celebre precum Stephane Courtois, coordonatorul Cartii Negre a Comunismului, celebrul disident Vladimir Bukovski, alti cercetatori de marca precum Tom Blanton, Dennis Deletant, Pierre Hassner, Serban Papacostea, Alexandru Zub. Tot ceea ce au facut acesti oameni putea de mult constitui substanta care sa sustina o declaratie de condamnare a comunismului in Parlamentul Romaniei. De altfel, Centrul de Studii al Memorialului a fost reprezentat in Comisia Tismaneanu prin conducatorul sau, Romulus Rusan. Cred deci ca, in finalul vizitei sale, dl presedinte ar fi putut sa-si dea seama ca aici se afla cam tot ceea ce trebuia pentru raportul domniei sale, iar nu dimpotriva. Sigur, dl Basescu s-a referit la faptul ca actul sau din Parlament a fost unul de pastrare a memoriei nationale si ca huliganii care au incercat sa intrerupa lectura declaratiei sale fac parte chiar dintre aceia care incearca sa suprime memoria poporului roman. Deci sa-l otraveasca.
Tot la memorie s-a referit, dar la un nivel mult mai jos, si o fosta consiliera a dlui Traian Basescu, dna Elena Udrea. Memoria acestei persoane s-a desteptat brusc, in fata camerelor de luat vederi, provocandu-i revelatia ca primul ministru ar fi trimis candva un bilet presedintelui, ca sa-l scoata pe Dinu Patriciu de sub urmarire penala. Te asteptai sa si scoata biletul la iveala, probabil cameramanii erau pregatiti sa focalizeze pe acesta. Dar nimic. Vorbe in vant. Deocamdata. O fi ajuns la arhiva biletul cu pricina, care i-a trecut prin mana d-nei respective pe cand lucra la Cotroceni si n-a putut rezista tentatiei de a-l citi, n-o fi ajuns la arhiva si se va fi afland in vreo colectie privata? Cine poate sa stie? In acest bordel care e viata politica din Romania poti sa acuzi pe oricine de orice, fara dovezi, cand e nevoie. De fapt d-na in cauza nici nu acuza, domnia sa nu e decat teava unei pusti prin care au mai trecut si alte gloante fabricate la Cotroceni sau aiurea. Trist bordel!
Aceasta e viata politica romaneasca: presedintele se duce pios la Sighet, face o observatie de bun simt, in timp ce treburile murdare are cine sa le faca si sa le spuna. Unele utilizand, din pacate, chiar aceleasi cuvinte, ca-n cazul nostru, memoria. Dar ce diferenta de substanta!
Nicolae Prelipceanu
*
Scrisoare deschisa
D-LUI TRAIAN BASESCU, PRESEDINTELE ROMANIEI
Stimate Domnule Presedinte,
Pe buna dreptate ati afirmat Duminica, 14 ianuarie 2007, la Memorialul victimelor comunismului si al rezistentei de la Sighet, urmatoarele: „Am vazut ceea ce orice roman ar fi trebuit sa vada. Multi romani nu stiu ce a reprezentat comunismul cu adevarat”.
La scurt timp inainte de pelerinajul dvs. la Memorialul de la Sighet, respectiv la data de 18 Decembrie 2006, ati facut posibil cel mai important moment din istoria postcomunista a Romaniei care a constituit totodata o premiera mondiala: condamnarea exemplara a regimului comunist ca nelegitim si criminal in baza unui amplu raport stiintific – elaborat de Comisia Prezidentiala pentru Analiza Dictaturii Comuniste din Romania coordonata de prof. Vladimir Tismaneanu. Citez una dintre concluziile discursului dvs. rostit cu acest prilej: “Sustin infiintarea in Bucuresti a unui Muzeu al Dictaturii Comuniste din Romania. Acest muzeu va fi in egala masura un loc de memorie si unul al afirmarii valorilor societatii deschise. Pe langa Muzeu este necesara crearea unui centru de documentare destinat informatiei publice, cu acces neingradit, in care sa fie colectionate documente esentiale pentru intelegerea fenomenului comunist, a universului concentrationar, a propagandei ca mijloc de constrangere spirituala”.
Va propun, stimate Domnule Presedinte, sa nu reinventam la Bucuresti roata deja inventata la Sighet; adica sa infiintam in capitala Romaniei o replica fidela a Memorialului de la Sighet. In sprijinul acestei propuneri, va prezint trei citate semnificative:
Stéphane Courtois, autorul Cartii negre a comunismului – studiul cel mai important despre criminalitatea mondiala a comunismului – a remarcat inca din 1999: “Cu dimensiunea lui istorica si stiintifica, Memorialul de la Sighet ar trebui luat ca model”.
Celebrul Joachim Gauck, creatorul Oficiului pentru studierea documentelor STASI din Germania, a afirmat in 1999: “Nu-mi amintesc o alta tara din Europa de Est sau din fosta Uniune Sovietica unde sa functioneze ceva asemanator Memorialului de la Sighet”.
Omologul dvs. ceh, Vaclav Havel, a declarat in 2001: “Apreciez Memorialul de la Sighet ca un proiect unicat si deosebit de util, personal pe doamna Ana Blandiana, sufletul acestui proiect”.
Cu 14 ani in urma, Ana Blandiana – creatoarea Memorialului, a afirmat: “Atunci cand justitia nu reuseste sa fie o forma de memorie, memoria singura poate sa fie o forma de justitie. Memoria trebuie sa fie un drum nu numai spre trecut, ci si spre viitor. Muzeul de la Sighet va fi muzeul tuturor inchisorilor romanesti de dupa razboi, a tarii care devenise in cele din urma ea insasi o inchisoare si chiar a mentalitatilor in care ecoul terorii mai persista inca. Cu durere, ratiune si speranta, comparandu-ne in spatiu cu cei din jurul nostru, comparandu-ne in timp cu noi insine din trecut si viitor – Memorialul de la Sighet va strange, va prezenta si va analiza dovezile memoriei noastre colective, transformandu-le in istorie. Pentru ca, in fond, ce este scrierea istoriei daca nu exorcizarea demonilor trecutului pentru a-i impiedica sa patrunda in viitor?”
Subliniem faptul ca Raportul neoficial pentru condamnarea regimului politic comunist din Romania – pe care vi l-am propus in octombrie 2005 – a reprezentat in cea mai mare parte doar un rezumat al materialului elaborat in ultimii 14 ani de Centrul International de Studii asupra Comunismului, al carui Consiliul stiintific este format din exceptionalii istorici: Thomas Blanton (George Washington University), Vladimir Bukovski (Cambridge), Stéphane Courtois (Centre National de Recherches Scientifiques, Paris), Dennis Deletant (London University), Helmut Müller-Enbergs (Oficiul Federal pentru Studierea Arhivelor STASI, Berlin), Serban Papacostea (academician, Bucuresti), Alexandru Zub (academician, Institutul ”A.D.Xenopol” Iasi). Subliniem totdata ca in 2006, Centrul de studii al Memorialului Sighet a oferit Raportului Comisiei Prezidentiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste banca de date pentru capitolele privind represiunea comunista si sistemul concentrationar din Romania.
Citez din declaratia facuta astazi de Ana Blandiana: „Speram ca recomandarile concrete ale raportului C.P.A.D.C., prezentate in Parlament de Presedintele Romaniei, sa nu ramana la stadiul de bune intentii si sustinem, in ceea ce ne priveste, organizarea la Memorialul de la Sighet a primei conferinte internationale dedicate condamnarii comunismului, conferinta propusa de Romania in ianuarie 2006, cu prilejul votarii de catre Adunarea Parlamentara a Consiliului Europei a rezolutiei de condamnare a crimelor comunismului. Aceasta cu atat mai mult cu cat, in 1998, Consiliul Europei a nominalizat Memorialul Victimelor Comunismului si al Rezistentei printre primele trei locuri ale memoriei europene, alaturi de Memorialul de la Auschwitz si Memorialul Pacii din Franta.”
Stimate Domnule Presedinte, consider ca cel mai important moment din istoria postcomunista a Romaniei a fost posibil inclusiv datorita Academiei Civice si Memorialului de la Sighet care v-a impresionat atat de mult. Ati evocat ca emblematica fraza scriitorului ceh Milan Kundera, apreciata de dvs. ca motto ideal pentru frontispiciul Parlamentului Romaniei: “Daca vrei sa ucizi un popor, suprima-i memoria”. In acelasi spirit, sa ne amintim ca pe zidul Universitatii din Bucuresti, in timpul manifestatiei anticomuniste din 1990, statea scrisa – cu litere uriase – cugetarea lui Nicoalae Iorga: “Cine uita, nu merita”. Cuvintele lui Iorga ar trebui gravate si pe zidul Parlamentului Romaniei.
Bucuresti, 15 ianuarie 2007
Cu increderea ca vom merita pentru ca nu vom uita,
Sorin Iliesiu, initiatorul Apelului pentru condamnarea regimului comunist din Romania ca nelegitim si criminal, precum si al Raportului neoficial de condamnare.
Membru al Comisiei prezidentiale pentru analiza dictaturii comuniste din Romania.
Vicepresedinte al Aliantei Civice, membru al Grupului pentru Dialog Social, al Academiei Civice si al Societatii Timisoara.
Initiatorul Apelului pentru condamnarea internationala a criminalitatii si nelegitimatii comunismului.
