Bărăgan, ianuarie-februarie 1954
Azi e 31 ianuarie 1954. Duminică. E a treia zi de când bate viforul năprasnic, zăpada s-a ridicat deasupra geamului. Nu se vede a doua casă de zăpadă învăluită în vifor. Uşa mereu este baricadată cu zăpadă, dar mereu curăţăm, altfel nu o putem deschide.
Ceea ce este afară azi, n-ai cuvinte să descrii. N-avem nici lemne tăiate ca să facem focul, dar şi vântul dă fumul îndărăt în bucătărie şi stăm în frig, abia pot să scriu.
1 februarie
Un frig mare şi la noi iese fum teribil în casă. Ne-am dus la Norica Paşa cu copiii ca să ne încălzim! Spre seară am spart soba cu Eşeanu şt. şi s-a regulat cu fumul, adică arde soba de dudue, numai lemne să fie.
2-3 februarie
Marele viscol fenomenal care a acoperit sate şi oraşe complect.
Noi am fost cu uşa acoperită, imposibil de deschis, a trebuit să iasă Virgil pe geamul din bucătărie. Chiar la noi în sat au fost acoperite case până sus!
Pe la grinzi a nins în casă. Ce să spun, a fost o jale, căci oricât facem focul, e un frig teribil, zăpada ne intră şi pe uşă. Eu m-am ales cu tuse, veşnic cu picioarele îngheţate. Marea mulţumire, numai când ne culcăm şi punem cărămizi calde în pat – la picioare!
Mereu a ţinut-o în ger până pe data de 14 februarie iar am avut viscol mare dar nu se compară cu primul. N-ai cuvinte să descrii ce era afară.
22 februarie
Iar un mare vifor, urmat de ger. Toate drumurile înfundate de atâta zăpadă. N-a mai fost poşta de la sfârşitul lunii ianuarie. Am expediat două scrisori, una Valei, alta lui Arcadie, scrise din 29-31 ianuarie. Lemnele mereu ne sunt pe terminate, dar aducem cu spatele crăci de la pădure.
28 februarie
Am ajuns şi la ultima zi din iarnă, cu speranţa să scăpăm de ea! Avem o zăpadă groasă şi cât vezi cu ochii, se topeşte câte puţin în fiecare zi. Noaptea e ger, iar ziua cald, de se topeşte.
Elena Spijavca, Munci şi zile în Bărăgan, Fundaţia Academia Civică, 2011
