n. 19 februarie 1909, Potsdam, Germania – m. 29 septembrie 1956, închisoarea Miercurea Ciuc
Fiica regelui Albaniei, funcţionară la Oficiul de presă şi informaţii al Marii Britanii din România
A fost arestată la 25 iulie 1949 şi condamnată la 15 ani muncă silnică pentru „crimă de trădare” în procesul oficiilor de informaţii englez şi american. Printre altele a fost acuzată de faptul că a tradus discuţiile dintr-o delegaţie a laburiştilor britanici şi sindicatele social-democrate de la Reşiţa. (Procesul a fost conectat cu procesul „Marii finanţe” în care erau incluşi şi membri din Consilul de Administraţie al Uzinelor Reşiţa.)
A murit la 29 septembrie 1956 în închisoarea Miercurea Ciuc, din cauza regimului penitenciar dur la care a fost supusă.
Eleonora Bunea-Wied a fost judecată în aşa numitul „proces al bibliotecilor americană şi engleză”, alături de:
Annie Samuelli (n. 1910-20..)
Secretara şefului Oficiului de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti.
Arestată în noaptea de 25 iulie 1949. În 28 aprilie1950 Tribunalul Militar Bucureşti a condamnat-o la la 20 ani muncă silnică pentru „crimă de înaltă trădare”, infracţiunea fiind „spionaj în favoarea Angliei şi Americii”. A trecut prin închisorile de la Jilava, Mislea, Timişoara, Miercurea Ciuc. A fost eliberată în iunie 1961.
Nora Samuelli (n. 1914-1987)
Secretara şefului Oficiului de presă şi informaţii al SUA la Bucureşti. Arestată în noaptea de 25 iulie 1949. În 1950 Tribunalul Militar Bucureşti condamnat-o la 15 ani muncă silnică pentru „crimă de înaltă trădare”, infracţiunea fiind „spionaj în favoarea Angliei şi Americii”.
A trecut prin închisorile de la Jilava, Mislea, Miercurea Ciuc. A fost eliberată în iunie 1961.
Constantin Mugur, contabil la Oficiul de presă şi informaţii al Marii Britanii din Bucureşti, condamnat la muncă silnică pe viaţă. A fost eliberat în 1962 şi a emigrat în Anglia. Guvernul britanic i-a acordat cetăţenie britanică şi i-a asigurat o pensie pentru „servicii aduse Coroanei”.
Liviu Popescu Nasta, corespondent al „New York Times” la Bucureşti, condamnat la 20 ani muncă silnică. Grav bolnav, a murit la închisoarea-spital Văcăreşti, la 6 decembrie 1956.
Ziarul Scânteia menţiona că sentinţa din 28 aprilie 1950 „a fost primită cu cea mai puternică satisfacţie de către oamenii muncii, care au clocotit de indignare şi mânie în faţa ticăloşiilor săvârşite de uneltele imperialiste.”
