Intre altele, este menirea batranilor sa tina memoria treaza.
A-i acuza pe tineri ca sunt pofticiosi de prezent, fascinati de viitor si dezinteresati de trecut nu e doar nedrept si inutil, ci si contraproductiv. Asa cum la nemti, la rusi, la evrei (vor mai fi si alte natii cu motivatii oarecum asemanatoare) e de inteles suferinta batranilor vazand rezistenta casanta a nepotilor fata de istoria lui Hitler, Stalin si a Palestinei – si eu am oftat oripilat, la o intalnire cu elevii, de junele acneic pentru care „fenomenul Pitesti“ insemna „gheata de aur a lui Dobrin“ si nicidecum atrocitatile proiectate de lumea lui Pantiusa, Nicolski, Dulgheru, Zeller, Sepeanu si Turcanu!
Cum sa-l condamni? Cat de mari, eclatante si forfotitoare sunt pentru el toate libertatile zilei si cat de neinsemnate cartile lui Dumitru Bacu (1963) si Virgil Ierunca (1990) despre reeducarea de la Pitesti, alaturi de teza de doctorat din 1999 a lui Mircea Stanescu sau de cartile unor Ion Ioanid, Adriana Georgescu, Oana Orlea, N. Steinhardt, Ion Gavrila Ogoranu, Elisabeta Rizea s.a.m.d.!
Nici acum, cu bine-venita serie „Ora de istorie“ initiata de Romulus Rusan la Fundatia Academia Civica, nu cred ca se va reusi mai mult de o infima fisura in zidul junei ignorante hedoniste (cat despre fesenismul pensionar, ce sa mai vorbim!). Dar e bine si-atat. Cata vreme nu dormim chiar toti si nesimtirea istorica nu e generala, inca mai sunt sanse ca adevarul sa supravietuiasca.
Dr. Nicu Ionita („Psihotrauma de detentie si urmarile ei“) s-a nascut in 1923 intr-un sat galatean, a fost arestat in 1948, pe cand era preparator la Institutul de Medicina din Iasi, pentru „uneltire contra ordinii de stat“ si condamnat de un tribunal militar (desi era civil!) la sase ani. Galata, Suceava, Jilava, Pitesti. Eliberat in 1954, avea sa-si dubleze anii de chin cu inca un deceniu de traume postdetentie, in tot soiul de munci degradante. Un sir de suferinte incorporat, insa, in acest studiu „inedit in literatura noastra medicala“, dupa cum ne asigura Romulus Rusan in prefata.
Ajuns la inchisoarea din Suceava in toamna lui 1948, Nicu Ionita prinde tocmai inchegarea cercului de studii marxiste sub bagheta lui Alexandru Bogdanovici, unul dintre locotenentii lui Eugen Turcanu, cel care avea sa patroneze ODCC-ul (Organizatia Detinutilor cu Convingeri Comuniste). Cot la cot cu ei, Alexandru Martinus si Popa „Tanu“ Alexandru, Cobilas, Juberian, Livinski, Cerbu, Pavaloaie, Sobolevski, Nutti Patrascanu si toti ceilalti din lotul celor 22 de tortionari care aveau sa fie executati in decembrie 1954 de aceeasi Putere de extractie NKVD-ista care i-a instrumentat sa experimenteze reeducarea initiata si descrisa cu salbatic succes de ilustrul pedagog sovietic Anton Simionovici Makarenko in romanul „Steaguri pe turnuri“. Colonia 1 Mai – Felix Djerjinski de langa Harkov, „laboratorul“ monstruos al anilor 1926-1935, urmasul coloniei ucrainene de langa Poltava, cu sute de adolescenti infractori educati sa se tortureze reciproc intru spalarea creierelor si edificarea lui Homo Sovieticus. Nici eu, nici un alt pedagog, spunea Makarenko, nu poate sa fie mai convingator decat forta colectivului.
De aici, via Stalin si Nicolski, Pitestiul lui Turcanu avea sa imprumute si sa ultraexperimenteze spionarea, turnarea si schingiuirea reciproca a prietenilor, palmuirea (si scuiparea in gura) reciproca a colegilor de celula, impartasania de Pasti cu fecale a credinciosilor, urinarea pe crucifixul preotilor, manejul (mersul in patru labe, ore in sir, prin celula) – si cate altele asemenea, descrise sobru si cutremurator aici. (A se vedea – daca se doreste – si volumul „Experimentul Pitesti“, editat recent de Fundatia Culturala Memoria, Filiala Arges, cu comunicarile simpozionului „Reeducarea prin tortura“ din 5-7 oct. 2007).
Citesti despre „balansul mortii“ executat de Martinus in cartea lui Nicu Ionita si amutesti. Esti intins pe ciment cu fata-n sus, tinut de maini si de picioare de patru tovarasi, in vreme ce tortionarul sta cu o talpa pe gatul si cealalta pe abdomenul tau… si se da huta! Singura ta vina fiind ca ai 20 de ani, esti roman, ortodox, iubesti libertatea si nu suporti comunismul…
de Dan C. Mihailescu
articol aparut in Evenimentul Zilei, 14 noiembrie 2008, www.evz.ro
