Miercuri, 14 septembrie, Fundația Academia Civică – Memorialul Sighet și Fundația Lapedatu a organizat în Spațiul Expozițional Permanent al Memorialului Sighet din București, str. J.L. Calderon nr. 66, o evocare ALEXANDRU ȘI ION LAPEDATU la împlinirea a 140 de ani de la nașterea fraților gemeni.
Moderatorator al întâlnirii a fost Ana Blandiana. Romulus Rusan, Andreas Wild, Tudor Dunca și Delia Oprea au vorbit despre viața și activitatea cele două mari personalități.
***
Ion Lapedatu
(14 septembrie 1876-24 martie 1951)
A ales profesia de economist, fiind la rândul său ctitor al Academiei Comerciale din Cluj și ocupându-se de sistemul de asigurări din Transilvania. În 1926-1927 a fost ministru de Finanțe în guvernul Averescu și, decenii la rând, a lucrat dincoace de Carpați la organizarea finanțelor publice, a asigurărilor, precum și la unificarea acestora în provinciile României interbelice. În 1944-1945 devine guvernator al Băncii Naționale, dar este demis de comuniști. A fost, ca și fratele său, membru al Academiei Române, exclus la rândul său odată cu etatizarea în 1948 a supremului for științific. Grav bolnav, scapă de arestare, dar moare, cu câteva luni mai târziu decât Alexandru Lapedatu, la 24 martie 1951.
Alexandru Lapedatu
(14 septembrie 1876, săcele-30 august 1950, închisoarea Sighet)
Istoric medievist, a fost, alături de Vasile Pârvan, unul din ctitorii Universității Daciei Superioare din Cluj. Împreună cu Ion Lupaș a înființat Institutul de Istorie și seria sa de periodice. Adus la București de activitatea academică, a ocupat funcții de vârf în stat (președinte al Academiei Române, președinte al Senatului României și, timp de peste un deceniu, membru în guvernele liberale). La 8 iunie 1948 este exclus din Academia Română, iar doi ani mai târziu, în noaptea fatidică de 5/6 mai 1950, este arestat și dus la Sighet. La vârsta de 74 de ani, intelectualul prob și demn părăsește viața, după mai puțin de patru luni de detenție (30 august 1950).
