România, în dicţionarul comunismului
Ţara noastră ocupă un spaţiu generos în “Dicţionarul comunismului”, editat de Larousse, iar Memorialul de la Sighet “s-a mutat” la Paris, într-o expoziţie.
Expoziţia „Omagiu victimelor comunismului din Europa de Est (1945 -1989)” a fost găzduita la sfârşitul lunii octombrie de Primăria arondismentului al 16-lea din Paris.
Pentru prima dată, fotografii şi documente din muzeul de la Sighet, dar şi din arhiva personală a unor urmaşi expatriaţi ai victimelor comunismului au arătat publicului parizian faţa adevărată a regimului totalitar din românia. Vernisajul a adunat un public numeros, români şi francezi.
Au fost prezenţi Ana Blandiana şi Romulus Rusan, iniţiatorii Memorialului de la Sighet, Maria Brătianu, Cicerone Ionitoiu (fost deţinut politic, istoric al represiunii comuniste, stabilit la Paris), istoricul Stephane Courtois, coordonatorul controversatului volum „Cartea neagră a comunismului”, apărut în 1997.
Expoziţia, realizată cu sprijinul „Fundaţiei Asociaţia Memorialul Sighet” (AFMS) din Franţa, a fost organizată cu doar câteva zile înainte de apariţia în librarii a unui dicţionar unic în lume: „Dicţionarul comunismului”, editat de Larousse.
Trebuie să ne unim şi obsesiile
Lucrarea, coordonată de Stephane Courtois, acordă spaţii importante româniei, al cărei regim totalitar comunist figurează printre cele mai atroce din Europa. Ana Blandiana şi istoricul Stephane Courtois spun că, în dicţionarul mondial al comunismului, românia figurează, pe lângă atrocităţi, şi cu Memorialul de la Sighet.
„Cartea neagră a comunismului”, tradusă în 30 de limbi, cu un milion de exemplare în toată lumea, a arătat faptul că există o aşteptare din partea publicului în acest sens. „În ianuarie 2006, în Consiliul Europei stânga a refuzat să voteze condamnarea crimelor regimului comunist”, spune Stephane Courtois.
„Astfel, stânga europeană şi-a pierdut onoarea: cum e posibil ca oameni care se declara de stânga să refuze condamnarea crimelor regimurilor comuniste? Cândreferirea nu se făcea doar la partidele comuniste care au fost la putere! E revoltător”, precizează istoricul.
„Adevărata descoperire în profunzime a ţărilor din Est va schimba ceva şi în Occident. Istoria, oricât ne-am iluziona, este aceeaşi”, crede Ana Blandiana. „Nu putem şti că au murit sute de mii de oameni, iar în Occident să se continue „gauche-ismul”. Nu se poate pentru un singur motiv: Europa este în curs de a deveni o ţară, iar globul – un sat. în urmă cu 14 ani, cândam convins Consiliul Europei să ia sub egida sa această idee, crearea primului memorial al victimelor comunismului din lume, argumentul meu a fost acesta: dacă vreţi să ajungem la o Europă unită, trebuie să unim nu numai economiile, trebuie să unim şi obsesiile”, explică poeta.
Interviuri
Fenomenul Piteşti, unic în întreaga istorie
Ana Blandiana, poetă
EVZ: A reproşa Occidentului că a rămas comunist, în ciuda a ceea ce s-a întâmplat în ţările din est, nu este tot o obsesie?
Ana Blandiana: Reproşul nu e că a rămas, ci că n-a descoperit ce a însemnat comunismul real. Că, în structura organizatorică, regimul comunist e clar că a dispărut din istorie. Dar este important să se înţeleagă ce a reprezentat în istorie pentru ca să se suprapună exact teoria cu practica. Prin existenţa Sighetului, acest lucru efectiv se produce. în luna august au fost la Sighet aproape 15.000 de vizitatori, ceea ce, dacă spui unui muzeu din Bucureşti, pare incredibil. Mai mult de 40a sunt străini din ţările din Est şi mai ales din Occident. Se petrece o descoperire reciprocă.
Aţi ajuns prima oară la Paris în mai ’68, nimerind în plină greva generală. Aţi vrut vreo clipă să rămâneţi definitiv?
Am rămas aproape o lună, din cauza grevei. Dar nu m-am gândit niciodată să rămân de tot. Dacă m-ar fi întrebat asta cineva, atunci mi-ar fi fost ruşine să spun, dar acum pot s-o fac: aş fi avut sentimentul că, dacă rămân, poporul român nu seamănă cu mine, ci seamănă cu Ceauşescu, ca el este mai reprezentativ pentru români decât cei ca mine. Dar eu am avut întotdeauna iluzia, care se poate dovedi neadevărata, şi încăpăţânarea de a crede că românii pot să fie asemenea oamenilor care îmi seamănă, adică celor care au nu interese, au idei. Un popor înaintează totdeauna prin nişte minorităţi, dar acele minorităţi trebuie să fie alături de poporul lor.
Stephane Courtois, istoric
EVZ: De ce credeţi că este importantă o expozite dedicată victimelor comunismului în Europa de Est pentru publicul francez?
Stephane Courtois: În plan simbolic e foarte important: este pentru prima oară cândare loc o expoziţie publică în Paris asupra dimensiunii criminale a unui regim comunist, mai ales cel românesc. Are meritul de a aminti faptele şi de a pune accentul pe Memorialul Sighet. în Franţa exista o orientare de stânga foarte la modă, o memorie adesea glorioasă a comunismului. Dramatic este faptul că mişcările din mai ‘68 au reactivat mitul revoluţionar în toată Europa de Vest. Eu aparţin acelei generaţii şi o ştiu foarte bine, a fost un lucru dezastruos.
Care sunt trăsăturile distinctive sub care figurează românia în dicţionarul ororilor comuniste?
În România a fost un regim îngrozitor. Experienţa Piteşti e unică în întreaga istorie a comunsmului. E vorba apoi despre problema avortului în politica impusă de Ceauşescu, sunt lucruri specifice care caracterizează comunismul românesc. Pe de altă parte, românia figurează şi cu Memorialul Sighet, un lucru surprinzător şi unic în toată Europa. Eu merg la Şcoala de vară de la Sighet din 1999, sunt rector. Este impresionantă evoluţia, mai ales a tinerilor, care vin acolo. La prima Şcoala de vară de la Sighet tinerii purtau încă stigmatul româniei comuniste: erau cu adevărat trişti, prost îmbrăcaţi, deşi cu spiritul destul de liber. Acum întâlnesc la Sighet vreo sută de tineri care seamănă perfect cu orice tânăr din Paris.
Vernisajul “Omagiul victimelor comunismului din Europa de Est(1945-1989)” a adunat atât francezi, cât şi români interesaţi de istorie.
de Cristina Hermeziu
articol apărut în “Evenimentul Zilei” din data de 9 noiembrie 2007, www.evz.ro
