“Ce ştiu eu despre anii comunismului?” a fost întrebarea la care Fundaţia Academia Civică le-a cerut, în 1999, adolescenţilor să răspundă pentru a fi admişi la Şcoala de Vară de la Sighet din iulie 1999. Apelului publicat în presa bucureşteană şi reluat în ziarul “Flux” din Chişinău i-au răspuns mai bine de o sută cincizeci de elevi între 11 şi 18 ani din România, Republica Moldova şi Ucraina (Bucovina de Nord). O parte dintre răspunsurile revelatoare le-am publicat în volumul Exerciţii de memorie.
“Dincolo de dramele şi traumatismele pe care le realatează, această carte este, poate, cea mai optimistă şi strălucitoare pe care am citit-o în ultimii ani. Şi asta nu numai datorită ingenuităţii, farmecului şi autenticităţii aproape miraculoase a autorilor, ci şi datorită reacţiei lor normale în faţa trecutului, pe care refuză să-l accepte altfel decât ca pe o malformaţie a istoriei.” Ana Blandiana, în postfaţa volumului Exerciţii de memorie.
Rodica Dumbrăveanu 12 ani Bălţi, R. Moldova
POVESTEA UNEI STATUI NERIDICATE
La vârsta de doar 12 ani şi jumătate nu prea ştiu ce-i acela comunism, dar am aflat despre el din mai multe publicaţii, semnate chiar de tatăl meu, despre actualul regim din municipiul Bălţi, unde locuim. Vorba e despre un caz, ieşit din comun, în care este implicată Asociaţia foştilor represaţi şi deţinuţi politici din localitate şi Primăria Bălţi, membrii căreia o constituie în majoritate vorbitori de limbă rusă, cu viziuni politice de orientare comunistă, sosiţi la Bălţi, pe parcurs, din diverse colturi ale fostei U.R.S.S.
Aşadar, de mai mulţi ani dl. Nicolae Bazaochi, preşedintele Asociaţiei foştilor represaţi şi deţinuţi politici (în trecut şi dânsul represat) din municipiul Bălţi, roagă primăria Bălţi să repartizeze un loc în piaţa Gării de Nord din localitate pentru instalarea unui monument consacrat memoriei victimelor regimului totalitar comunist. Atunci, când s-a decis instalarea monumentului în piaţa din faţa Gării de Nord, s-a ţinut cont de faptul că din această gară feroviară au plecat mărfarele încărcate cu sute de mii de deţinuţi politici pentru a-i duce în Siberia, la minele de sare şi cărbune, în Taiga şi la Polul Nord, de unde mulţi nu s-au mai întors. Această idee a fost întruchipată şi în proiectul monumentului, elaborat de pictorul şi arhitectul Zinovie Siniţa, care a avut şi dânsul de suferit. Mai mult, proiectul nominalizat, care se înscrie de minune în ansamblul arhitectonic al pieţei din faţa Gării de Nord, a fost aprobat de Consiliul Urbanistic din municipiu, care nu se ştie din ce motiv este condus de către… primarul socialist Victor Morev. Dar să vedeţi că anume acest Morev în cadrul şedinţelor primăriei şi a Consiliului municipal Bălţi s-a împotrivit să legitimeze instalarea monumentului nominalizat în piaţa Gării de Nord.
E un paradox, dar şi o realitate. Comuniştii şi socialiştii din echipa lui Victor Morev consideră, aşa cum am aflat din materialele publicate în presă, că monumentul consacrat victimelor regimului totalitar comunist va ştirbi imaginea conducerii municipiului, şi a localităţii în general, dacă acesta va fi instalat la Gara de Nord. Ei afirmau că nu sunt împotriva monumentului ca atare, ci doar împotriva ridicării lui în piaţa din fata gării, pentru că astfel lumea străină care va coborî din tren îşi va face o imagine dură despre comunişti.
Din câte am aflat, conducerea Asociaţiei foştilor represaţi şi deţinuţi politici au scris mai multe demersuri la adresa conducerii de vârf a republicii, Comitetului Helsinki din R. Moldova pentru Drepturile omului şi alte organisme, dar problema mai rămâne nesoluţionată până azi.
Tragismul acestei istorii îl constituie nu atât faptele povestite. Tragic e că dl. Nicolae Bazaochi, om care a avut atâtea de suferit, este „represat” pentru a doua oară chiar la el acasă. Or nepăsarea de care dă dovadă primăria Bălţi fată de problema foştilor represaţi şi deţinuţi politici altfel nu poate fi numită.
În discuţiile pe care le-a avut tatăl meu cu dl. Bazaochi, dumnealui ne relatează că la Bălţi locuiesc peste 1000 de persoane care au avut de suferit. Domnia sa presupune că numărul acestora este cu mult mai mare, dar teama de instaurarea unui nou regim totalitar îi pune în gardă, îi face să se ascundă, pentru că cine ştie ce mai poate să se întâmple.
Din Exerciţii de memorie, editor Romulus Rusan, postfaţă Ana Blandiana, Colecţia Bibilioteca Sighet, seria Adolescent, Fundaţia Academia Civică, 1999
