În perioada 4 septembrie – 6 octombrie vă invităm să vizitați expoziția Dușmance ale poporului la Memorialul Revoluției din Timișoara (str. Oituz nr. 2B).
o expoziție a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței
Curator: Virginia Ion
Design expozițional: Zeppelin Design
Fotografii din expoziție: Constantin Duma
Ca orice regim totalitar, comunismul nu a ţinut cont de vârsta, de sexul, de starea de sănătate sau de nivelul cultural al persoanelor împotriva cărora şi-a îndreptat represiunea. „Duşmani ai poporului” n-au fost doar adulţi, ci şi copii, n-au fost doar bărbaţi, ci şi femei. Ţărănci şi aristocrate, intelectuale şi femei simple, femei în vârstă, adolescente sau chiar fetiţe, femei însărcinate, lehuze şi femei cu copii la sân au cunoscut detenţia comunistă, fiind considerate un potenţial pericol pentru regim.
Potrivit unei statistici realizată de Centrul Internațional de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet, 5,31% dintre deţinuţii închişi din motive politice în România comunistă au fost femei. Fie că li s-a stabilit pedeapsa printr-o sentinţă a tribunalelor militare, fie că, pur şi simplu, au fost arestate în baza unor liste emise de Ministerul de Interne, primind aşa-numitele condamnări administrative, mii de femei au îndurat condiţiile de detenţie din închisorile şi lagărele comuniste din România. Motivele încarcerării lor au variat. Unele au fost considerate ele însele periculoase pentru ordinea socială a statului comunist; altele au suferit închisoarea ca mame, soții sau fiice ale unor deținuți bărbaţi. Lor li se adaugă miile de femei deportate: în 1945, în Donbas, ca etnici germani; în noaptea de 2/3 martie 1949, ca moşierese; în urma revoltelor împotriva colectivizării, ca ţărănci; în noaptea de 17/18 iunie 1951, a Rusaliilor Negre… Lor li se adaugă zecile de mii de femei basarabence şi bucovinence deportate de sovietici în Siberia, ca românce.
Spaţiul destinat unei expoziţii este în mod fatal limitat şi obligat să cuprindă doar câteva zeci din miile de tragedii şi de drame. În această situaţie apare întrebarea: există, oare, o metodă ştiinţifică de a face o selecţie a acestor destine distruse, fără a face o nedreptate celor ce rămân necunoscute? Nu ne rămâne decât să le alegem cât mai diverse din punct de vedere profesional, social sau al vârstei, cu speranţa că vizitatorul va înţelege că, în spatele fiecărui nume prezentat în expoziţie, există zeci sau sute de destine asemănătoare.
***
an exhibition of the Sighet Memorial to the Victims of Communism
Curator: Virginia Ion
Exhibition Design: Zeppelin Design (Cosmina Goagea, Justin Baroncea, Andrei Angelescu, Emanuel Birtea, Cristina Ginara, Ioana Naniș, Radu Manelici, Alex Ivanof, Ioan Cernei, Constantin Goagea)
Production: Urban Paint / Print: Green Apple Advertising
As any other totalitarian regime, Communism did not take into account factors such as age, gender, state of health or cultural level of the people it repressed. ‘Enemies of the people’ weren’t only adults, but also children, weren’t only men, but also women. Countrywomen and female aristocrats, intellectual and simple women, older women, teenagers or even girls, pregnant and postnatal women, as well as women with breastfed children were considered to pose a potential threat to the regime.
According to statistics by CISAC of the Sighet Memorial, 5.31% of all individuals detained on political grounds in Communist Romania were women. They were either passed a sentence by a military court, or were simply arrested based on lists issued by the Romanian Ministry of the Interior, having had received so-called ‘administrative sentences’. Thousands of women endured the detention conditions in Communist prisons and camps in Romania. Reasons for their imprisonment varied. Some women were deemed to be a threat to the social order of the Communist state, others suffered through prison as mothers, wives or daughters of men who were detained.
Apart from them, thousands of other women were deported: in 1945 to Donbas, as German ethnics; in the night of March 2 to March 3, 1949, as female landlords; following the revolts against collectivization, as women peasants; in the night of June 17 to June 18, 1951, of the Black Pentecost… Furthermore, thousands of women from Bessarabia and Bukovina were deported by Soviet authorities to Siberia, as Romanian women.
The space dedicated to this exhibition is fatally limited and constrained to entail only several dozen stories of the thousands of tragedies and dramas. Thus the following question arises: is there any scientific method that could perhaps be employed to make a selection of these broken destinies, without doing any injustice to those that remain unknown? That leaves us with the task of making as much of a diverse selection as possible in terms of profession, social status and age, in the hope that visitors will understand that behind every name in the exhibition there are tens or hundreds of similar destinies.
