O importantă expoziţie la Bruxelles: „Memoria ca formă de justiţie. Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, Sighet”.
Fundaţia Academia Civică a organizat în parteneriat cu europarlamentarul Monica Macovei expoziţia „Memoria ca formă de justiţie”, sub înaltul patronaj al preşedintelui Parlamentului European, Jerzy Buzek.
Vernisajul expoziţiei a avut loc marţi, 18 octombrie, la ora 18.30, la Parlamentul European, cladirea Altiero Spineli.
Expoziţia, deschisă în perioada 18-20 octombrie 2011, a fost dedicată Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, primul de asemenea gen şi amploare în ţările ex-comuniste.
Început în 1993 şi luat la scurt timp , la Strasbourg, sub egida Consiliului Europei, Memorialul de la Sighet a atins în acest an vârsta majoratului, iar prezentarea sa sub cupola Parlamentului din Bruxelles reprezintă o recunoaştere nu numai a importanţei sale, dar şi a sacrificiilor şi suferinţei popoarelor de dincoace de Cortina de Fier în cei 45 de ani de regim comunist.
La deschiderea expoziţiei au luat cuvântul Ana Blandiana, fondatoarea Memorialului şi preşedinte al Fundaţiei Academia Civică Ana Blandiana, europarlamentara Monica Macovei (iniţiatoare a evenimentului), şi Stéphane Courtois, editorul Cărţii Negre a Comunismului şi rector al Şcolii de Vară de la Sighet. A fot transmis şi mesajul dlui Jerzy Buzek, preşedintele Parlamentului European, sub patronajul căruia s-a organizat expoziţia.
Discursul dnei europarlamentar Monica Macovei: “Dragi prieteni, vă mulţumesc că sunteţi lângă noi, în această seară, la vernisajul expoziţiei „Memoria ca formă de justiţie – Memorialul Sighet”, organizată împreună cu Academia Civică, a cărei preşedinte este doamna Ana Blandiana. Vreau să ne amintim în această seară şi în zilele care urmează, văzând această expoziţie, de deportaţii români, de morţii români, de deţinuţii români, care au luptat împotriva comunismului. În seara asta printre noi sunt o parte din cei care în acele vremuri au luptat şi au supravieţuit. De asemenea, sunt urmaşi ai celor care, din păcate, nu au supravieţuit. Dar sunt şi tineri şi alte persoane care nu au trăit acele vremuri, dar care trebuie să înveţe din ele, pentru că nu putem să avem un viitor curat fără a ne cunoaşte trecutul. Această expoziţie este o formă de justiţie simbolică. De aceea a fost numită „Memoria ca formă de justiţie”. Din păcate, nu am avut o justiţie reală şi continuăm să ne gândim la justiţie în acest fel: să ne amintim, să nu uităm să-i cinstim, să-i onorăm pe cei care s-au sacrificat. Nu-i vom uita! Memorialul de la Sighet, care a alcătuit această expoziţie şi care a fost realizat de Fundaţia Academia Civică, este un reper şi este singura instituţie de acest fel din România, o instituţie care face cercetare în domeniul crimelor comunismului şi a rezistenţei anticomuniste. Memorialul a fost constituit din 1993, fiind primul din ţările postcomuniste care a început această activitate. Expoziţia vă va fi prezentată de către doamna Ana Blandiana, preşedinta Academiei Civice, apoi din partea invitaţilor va vorbi domnul Stéphane Courtois, editorul Cărţii Negre a comunismului şi rectorul Şcolii de vară de la Sighet. De asemenea, vom avea un discurs de la preşedintele Parlamentului European, domnul Jerzy Buzek, care este în Germania în acest moment, sub al cărei înalt patronaj este organizată expoziţia. În această seară sunt prezente foarte multe persoane binecunoscute în domeniul cercetării crimelor comunismului. Aş vrea să menţionez pe una dintre ele: domnul Göran Lindblad din Suedia, care a fost numit vinerea trecută la Praga preşedintele Platformei Memoriei şi Conştiinţei Europene, platformă care reuneşte toate institutele de cercetare a crimelor comuniste şi a regimurilor totalitare. Este în seara asta alături de noi. Vreau să subliniez susţinerea internaţională pe care o avem în acest demers. Mulţumesc încă odată pentru că aţi venit şi sunteţi alături de noi şi sper ca în continuare să vă bucuraţi de ce veţi auzi, de prezentarea expoziţiei şi apoi să stăm cu toţii de vorbă de la om la om.”
Discursul dnei Ana Blandiana, preşedintele Fundaţiei Academia Civică: “N-o să prezint expoziţia pentru că n-aş putea-o face în 3 minute şi pentru că ea, care reprezintă 45 de ani de istorie, cred că se poate prezenta singură. Aş vrea însă să vă spun cum, cu 18 ani în urmă, atunci când am prezentat doamnei Lalumiere, care era secretar general al Consiliului Europei la aceea dată, proiectul primului Memorial al Victimelor Comunismului din lume, argumentul meu principal, poate cel mai convingător, a fost acela că nu putem să visăm o Europă unită decât în măsura în care vom fi în stare să ne unim nu numai politicile, ci şi obsesiile. Pentru că obsesiile noastre după cei 45 de ani de după război, pe care i-am trăit diferit, erau extrem de diferite. Iar obsesia Europei de Est, deci şi a României, era aceea a suferinţei pe care o îndurase. Era aceea a faptului că patrimoniului comun al Europei, ea, Europa de Est, îi aducea ca pe o zestre propria sa suferinţă, şi convingerea că suferinţa este un patrimoniu. Iată de ce atunci când vă mulţumim emoţionaţi pentru invitaţia de a prezenta aici Memorialul de la Sighet o facem cu o bucurie care nu este numai pentru noi, ci şi pentru dumneavoastră. Este vorba de bucuria de a vă descoperi ne-indiferenţa şi antenţia, aplecarea de a încerca să ne înţelegeţi, de a ne cunoaşte şi de a recunoaşte ceea ce atâţia ani ne-a despărţit şi ceea ce ne diferenţiază încă din păcate. Îi suntem recunoscători doamnei Monica Macovei că a avut iniţiativa de a ne da posibilitatea să prezentăm jumătatea de secol de istorie comunistă, care a avut drept combustibil ura. Pentru că până la urmă asta este esenţial: istoria în comunism a funcţionat cu un combustibil care s-a numit ură şi care, din nefericire, a lăsat serioase reziduuri care încă ne împiedică să funcţionăm normal în toate fostele ţări comuniste.
„Vreţi să înţelegeţi România de azi? Vizitaţi Memorialul Victimelor de la Sighet!” am scris pe un afiş al Memorialului. Sensul acestei invitaţii, care conţine esenţa muncii noastre de 18 ani şi a rezultatelor ei notabile, este că Memorialul nu este un drum spre trecut, este un drum care trece prin prezent pentru a ajunge în viitor.
Mulţumim Consiliului Europei că în urmă cu 18 ani, într-o perioadă când România nu era încă nici măcar membră a Consiliului Europei, din cauza mineriadelor, ne-a sprijinit cu toată puterea pentru a crea primul Memorial al Victimelor Comunismului din lume. După cum mulţumim Parlamentului European şi preşedintelui său, domnul Buzek, că ne-a făcut acest extraordinar dar la majorat (pentru că tocmai am împlinit 18 ani), darul de a putea prezenta atenţiei europene această instituţie a memoriei şi a suferinţei europene.
La întrebarea din ce în ce mai actuală în lumea noastră globalizată şi ameninţată să-şi piardă reperele: Poate fi reînvăţată memoria? Răspunsul nostru, răspunsul Memorialului de la Sighet este: DA! Şi asta nu numai ca o dovadă de optimism, ci ca singura cale posibilă pentru a ieşi din trecut.”
Discursul dlui Stephane Courtois, editorul “Cartii negre a comunismului” si rectorul Scolii de vara de la Sighet: “Domnilor şi doamnelor deputaţi europeni, doamnelor şi domnilor, dragi prieteni. Aş dori întâi de toate să îmi manifest marea bucurie de a fi în această seară aici, la această expoziţie. Este un veritabil eveniment istoric atât pentru Memorialul Sighet, pentru România, dar şi pentru întreaga muncă de decomunizare care se face în Europa. Aş dori să semnalez în acest context prezenţa domnului Lindblad, care este un eminent reprezentant al acestei direcţii.
De asemenea, aş vrea să salut o seamă de peroane care fac parte din echipa Memorialului Sighet: doamna Ana Blandiana şi domnul Romulus Rusan, evident, care sunt sufletul Memorialului, dar şi Ioana, Virginia, Andreea, Angela, pe fostul prefect de Maramureş, dl Gh. M. Bârlea, care a ajutat foarte mult la începutul acestui proiect. Salut şi prezenţa domnului Ballester, care în calitatea sa de înalt funcţionar la Consiliul Europei, care a înţeles importanţa acestui proiect, şi cred că fără el acest proiect nu ar fi existat. Aş vrea să-l salut pe prietenul meu, Helmut Muller-Enbergs, un german, care a avut o dublă experienţă, şi munca de denazificare şi cea de decomunizare, el lucrând de mult timp în cadrul comisiei Gauck din Germania, care se ocupă de decomunizare şi care a colaborat cu Memorialul Sighet încă de la început. Şi să nu uităm şi de echipa care a rămas la Sighet. Acum să revin la fondul problemei, la sensul Memorialului. Fără decomunizare nu se poate vorbi de democratizare. Cele două procese sunt profund legate: procesul de democratizare este însoţit automat de procesul de decomunizare, adică de detotalitarizare, pentru că toate aceste ţări au fost supuse unui regim totalitar timp de o jumătate de secol. Am participat în această după amiază la discuţii cu foştii deţinuţi politici care au vorbit de problemele cu care se confruntă. Le înţeleg foarte bine sentimentele. În acelaşi timp trebuie spus că munca de decomunizare este o muncă de lungă durată. Europarlamentarul Preda amintea de aceste pusee de decomunizare. „Cartea Neagră a Comunismului” a fost un asemenea puseu. Deci munca de decomunizare este de lungă durată, nu se poate face doar în câţiva ani, sunt doar 20 de ani de când a început. Decomunizarea, care acompaniază procesul de democratizare, nu este o muncă uşoară, este o bătălie: politică, mediatică, intelectuală. Dar este mai ales o bătălie asupra istoriei şi memoriei, de unde vine şi importanţa Memorialului Sighet. Principala sarcină a celor care au fost la putere până în 1989, a călăilor, a constat în a împiedica accesul la istorie, în a-i împiedica pe istorici să scrie adevărata istorie a regimurilor comuniste, prin interzicerea accesului în arhive. De aici şi marea bătălie pentru deschiderea arhivelor, care este o problemă fundamentală. Dar au acţionat chiar şi mult mai complex, prin încercarea de a distruge memoria victimelor, împiedicând victimele să aibă propria lor memorie. Este ceea ce unul dintre colegii mei francezi numea memoricid. Din această cauză Memorialul are un rol atât de important. De ce aceşti călăi ai regimurilor totalitare încearcă să şteargă acest memoricid? Este ceea ce Ana Blandiana explica printr-o formulă remarcabilă, memoria ca formă de justiţie. Călăii nu vor să le fie aplicată justiţia. De aceea această muncă trebuie făcută cu mare intensitate şi tenacitate şi trebuie mai ales să vizeze tânăra generaţie. Şi tocmai acest lucru îl face Ana Blandiana la Memorial, prin Şcoala de Vară a cărui rector mi-a făcut onoarea să fiu. Astfel, la Memorial, din 1998, avem sute de adolescenţi care au urmat cursurile acestei Şcoli de Vară, ceea ce este extrem de important şi ar fi fost extraordinar dacă o parte dintre ei ar fi putut fi azi cu noi aici. Pentru a termina şi pentru a vă arăta că rămân un veşnic optimist în ceea ce priveşte această luptă, v-aş cere doar un exerciţiu de imaginaţie: credeaţi, în urmă cu 22 de ani, că regimul Ceauşescu va cădea? Credeaţi, în urmă cu 5 ani, că va avea loc o asemenea expoziţie despre Memorialul Sighet la Parlamentul European, în inima Europei? Deci vă daţi seama cât de mult s-a progresat în această direcţie? Trebuie doar să continuăm această luptă. Vă mulţumesc.”
In mesajul pe care l-a trasmis cu ocazia organizarii expozitiei Memoria, ca forma de justitie, presedintele Parlamentului European, Jerzy Buzek, a declarat “Această expoziţie este despre martirii unor vremuri pe care nu trebuie să le uităm. Este despre oameni care au fost lumina călăuzitoare prin întunericul comunismului. Regimurile totalitare conduc prin forţă, intimidare şi teamă, fără limită şi fără scrupule. Distrug familii, legăturile dintre oameni, îi instigă pe prieteni unii împotriva altora şi manipulează istoria, memoria şi chiar imaginaţia. Victimele comunismului şi cei din rezistenţa anticomunistă au făcut istorie. Sacrificiul lor nu va fi uitat. Alături de oamenii curajoşi care au dărâmat în mod paşnic zidurile acum 22 de ani, ei sunt adevăraţii eliberatori ai Europei. Ei ne-au redat demnitatea. Căderea Zidului Berlinului şi a Cortinei de Fier a condus la unificarea Europei. Libertatea se bazează pe solidaritate, atât astăzi, cât şi când eram implicat în mişcarea Solidaritatea în anii ’80. Uniunea Europeană ne dă speranţa că generaţiile viitoare nu vor trăi din nou în regimuri totalitare. Pentru ei, şi pentru noi înşine, trebuie să ne amintim de cei arestaţi, ucişi, torturaţi, ca şi de cei care au rezistat în pofida ameninţărilor. Aduc omagiile mele tuturor oamenilor curajoşi din România, care au luptat împotriva comunismului şi care au fost o sursă de inspiraţie pentru ceilalţi.”
La vernisajul expozitiei Memoria, ca forma de justitie au participat aproximativ 200 de persoane, eurodeputati, ambasadori, comisarul european Dacian Ciolos, reprezentanti ai institutelor de cercetare a crimelor comunismului din tari europene si istorici, intre care politologul Annelie Ute-Gabanyi (Berlin), profesorul Pierre Hassner (Paris), Petruska Sustrova (fosta purtătoare de cuvânt a Chartei’77, Praga), profesoara Libuse Valentova (Universitatea Caroline, Praga), Jose Maria Ballester, fost director al Directiei Generale pentru Drepturile Omului al Consiliului Europei, cel care a susţinut încă din 1993 proiectul Memorialului Sighet (Madrid), Goran Lindblad, iniţiatorul rezoluţiei Adunării Parlamentare a Consiliului Europei de condamnare a crimelor comunismului (ianuarie 2006) şi recent numit presedinte al Platformei Memoriei si Constiintei Europene, Katalin Somlai (Institutul pentru studierea Revoluţiei din 1956, Budapesta). Printre invitaţi s-au mai numărat Octavian Bjoza, preşedintele AFDPR, foştii deţinuţi politici Teodor Stanca şi Paul Mitroi, Micaela Ghiţescu, preşedintele fundaţiei “Memoria”, Holger Dix, directorul Fundaţiei Konrad Adenauer, reprezentanţa din România. Echipa Memorialului prezentă la deschiderea expoziţiei a fost formată din Romulus Rusan, directorul Centrului Internaţional de Studii asupra Comunismului, Aurelian Trişcu şi Gheorghe Mihai Bârlea, membri ai Consiliului Director al Fundaţiei Academia Civică, Ioana Boca, directorul executiv, Virginia Ion, secretarul ştiinţific, cercetătorii Andreea Cârstea şi Angela Bilcea, precum şi cei doi designeri care au lucrat la realizarea expoziţiei, arh. Octavian Carabela şi Ştefan Popa.
Alcătuită din 27 panouri, din două filme documentare şi două slideshow-uri prezentând numele şi portretele a zeci de mii de deţinuţi şi deportaţi, expoziţia „Memoria ca formă de justiţie” se înscrie în seria de analize istorice şi juridice privind condamnarea crimelor comunismului iniţiată de grupul parlamentar PPE.
Memorialul de la Sighet apare ca un reper a ceea ce s-a făcut în acest domeniu până azi.
Pentru inregistrarea video a discursurile dnei Ana Blandiana si a dnei Monica Macovei, accesati http://www.monica-macovei.ro/blog/?p=764
Mesajul dlui Jose Maria Ballester, după deschiderea expoziţiei Memoria ca formă de justiţie
Ecouri:
Revista 22: Memoria ca formă de justiţie
Graiul: Memorial Sighet, la Bruxelles
DW: “Memoria ca formă de justiţie”, pe coridoarele Parlamentului European
TVR: Reportajele jurnalului: despre expoziţia Memora ca formă de justiţie
