Fundația Academia Civică – Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței, organizează,
cu sprijinul Institutului Cultural Român,
expoziția
ULTIMA PRIVIRE
SUB GLOANȚELE COMUNISMULUI
25 de portrete de condamnați la moarte
în timpul Marii Terori din URSS (1937–1938)
de
MADELEINE MELOT
Deschiderea expoziției va avea loc vineri, 4 aprilie, ora 17, la Reprezentanța din București a Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, str. Jean-Louis Calderon nr. 66.
Vor lua cuvântul Ana Blandiana, președinta Fundației Academia Civică, istoricul Armand Goșu și președintele ICR, Liviu Sebastian Jicman.
Expoziția va rămâne deschisă până în 15 iunie, putând fi vizitată de luni până joi între orele 9.30-16.30 și vineri între orele 9.30-13.30. Intrare liberă
Expoziția „Ultima privire: sub gloanțele comunismului” a artistei franceze Madeleine Melot prezintă 25 de portrete ale unor victime ale Marii Terori din URSS, din anii 1937-1938.
Lucrările, realizate în ulei pe lemn, sunt inspirate din fotografiile descoperite în arhivele de la Moscova de jurnalistul și fotograful polonez Tomasz Kizny și publicate în albumul său Marea teroare din URSS (1937-1938), apărut în 2013 la editura Noir sur Blanc. Expoziția a fost deschisă în Franța în 2021, ca un omagiu adus de Madeleine Melot prietenului său franco-polonez, Jacques Rossi, supraviețuitor al Gulagului sovietic (20 de ani de detenție), dar și tuturor victimelor Marii Terori din URSS.
Seria de portrete a fost donată, în decembrie 2024, de Madeleine Melot Memorialului Victimelor Comunismului și al Rezistenței, îmbogățind astfel colecția de artă plastică a Memorialului, care mai cuprinde lucrări de Camilian Demetrescu, Ovidiu Maitec, Peter Jacobi, Christian Paraschiv, Aurel Vlad, Silvia Radu, Mariana Macri, Șerbana Drăgoescu, Victor Lupșa, Mircea Hristescu, Oana Ril.
Fundația Academia Civică își exprimă recunoștința față de domnul Pierre Gairret, soțul artistei, care s-a ocupat de împlinirea dorinței Madeleinei Melot ca lucrările sale să ajungă la Memorialul Sighet.
Mulțumim Institutului Cultural Român pentru sprijinul acordat în realizarea acestui proiect.
Madeleine Melot
(1936-2025)
Absolventă a École Nationale Supérieure des Métiers d’Art și a École des Beaux-Arts din Paris.
A fost atrasă în mod special de pictura de peisaj. ”Pentru Madeleine Melot, peisajul nu este doar un decor sau o scenă, ci chiar o prezență efectivă” scria profesorul George Pirson, decan onorific al Facultății de Arhitectură, Universitatea Liberă Bruxelles, cu prilejul expoziției retrospective a artistei.
„Tehnica mea este să pregătesc bine lemnul, acoperindu-l cu lipici și ipsos, apoi pensula poate prinde nuanța și mișcarea. De multe ori am dorința de a relua lucrările mele. Ele nu au titlu. Poate că nu sunt terminate.” declara Madeleine Melot la deschiderea uneia din expozițiile sale.
Mai multe informații despre artistă: https://madeleine-melot-peintre.fr/
***
Despre expoziția
„Ultima privire: sub gloanțele comunismului”
25 de portrete ale unor victime ale Marii Terori din URSS
”Madeleine Melot nu și-a propus să interpreteze, ci să reproducă într-un fel cât mai fidel posibil aceste chipuri stăpânite de spaimă. Tușa ei artistică e purtătoare de omenie, de care acel univers fusese văduvit. Priviți tablourile, scrutați portretele, întipăriți-vă privirile lor și veți avea dintr-odată impresia că vă cheamă în ajutor, că-și strigă disperarea, neputința de a înțelege, fatalitatea, trăite de acești sacrificați prinși în plasele unei politici ucigașe, ale cărei rațiuni și interese nu le puteau înțelege, știind doar că-și vor pierde viața. Există oare o soartă mai crudă decât cea provocată de arbitrar? Mai mult decât performanța artistei, ne provoacă admirație și ne face să-l salutăm chiar demersul ei. Cum să nu-i fim recunoscători că s-a gândit cu de la sine putere să dea mărturie despre aceste crime, cu propriile mijloace, în felul ei? Grație talentului ei, acești bărbați și aceste femei își recapătă viața, îi auzim. Vocile lor îngropate sub ruinele comunismului ajung iarăși până la noi: este eternitatea pe care acești martiri și-au câștigat-o. Îi mulțumesc, și în numele Victimelor, singurele pentru care merită să păstrăm amintirea acestui trecut.”
Thierry Wolton
autorul trilogiei O istorie mondială a comunismului
”Din clișeu în clișeu, din trăsătură de penel în trăsătură de penel, din idee în idee, aceste chipuri, cărora le putem reține numele, prenumele, vârsta, aparțin de acum înainte memoriei colective a societății noastre. Spectatorul inițiat își va aminti că, drept răspuns la voința totalitarismului de a distruge individualitatea, pictorița a făcut aici un gest de impact conferind chipurilor celor portretizați o permanență. Le-a oferit victimelor o nouă viață. Rămâne în seama publicului să le ducă mai departe amintirea.
Destinul nostru, al vizitatorilor acestei expoziții, nu e tragic. Noi avem de ales. Alegerea de a ne aminti sau de a uita, de a vedea sau de a trece cu vederea, de a ști adevărul sau de a-l ignora. Această libertate de care ne bucurăm nu este un dat, gratuit: este o moștenire. Privind această expoziție devenim legatari ai istoriei și, apoi, trebuie să dăm mai departe ce am primit moștenire. Pentru ca omenirea să nu fie din nou obligată să înalțe mâinile către cer spunând: Să nu se mai întâmple niciodată așa ceva!”
Marta Chrzanowska-Foltzer
istoric de artă
”Privirea nu poate fi ucisă. Ecce homo. Madeleine Melot a ales aceste chipuri pur și simplu intuitiv, ca răspuns și omagiu adus prietenului său care a supraviețuit Gulagului, Jacques Rossi. Iar diversitatea lor denunță, mai bine ca orice discurs, absolutul arbitrar al violenței staliniste, radicalitatea ei nihilistă: nu-și alegea ca țintă un statut social anume, o naționalitate anume, o credință anume. Țintea omul în sine, indiferent de originea și de convingerile sale. Ecce homo. Când minciuna atinge însăși ființa, când violența atacă sufletele, nu mai e suficient s-o învingi prin forță. Trebuie s-o învingi prin frumusețe. Simplificării ucigașe ce reduce omul la starea sa nudă, Madeleine Melot îi opune afirmația artistică fermă ce-l reapropie pe om de chipul său. Și fiecare din aceste chipuri este frumos. Ecce homo.”
Marguerite Léna
filosof
