Răspunzînd unei generoase invitaţii a Doamnei Ana Blandiana, joi, 24 mai a.c., 34 de studenţi jurnalişti din anul II (care urmează cursul Stilistică şi mass-media) au fost la Sighet, cu ocazia Zilei Porţilor Deschise a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei, manifestare organizată, în fiecare an, cu ocazia Zilei Înălţării Domnului, zi care marchează, la români, şi Ziua Eroilor.
Clădirea, cu două etaje, care adăposteşte muzeul, a fost construită între 1896-1899 de către autorităţile Imperiului Austro-Ungar, ca închisoare pentru deţinuţii de drept comun. În anul 1948, odată cu preluarea integrală a puterii în România de către Partidul Comunist, închisoarea a devenit loc al detenţiei pentru un grup de elevi, studenţi şi ţărani maramureşeni. După doi ani, în 1950, aici au fost aduşi peste 100 de foşti demnitari din întreaga ţară (miniştri, academicieni, militari, lideri politici, istorici, jurnalişti, episcopi şi preoţi greco-catolici, dar şi romano-catolici etc.): Iuliu Maniu, Gheorghe I. Brătianu, Alexandru Lapedatu, Constantin Argetoianu, Mihail Manoilescu şi mulţi alţii, toţi murind în închisoarea de aici.
Şi alte personalităţi cunoscute au trecut prin închisoarea Sighet, precum liderul ţărănist Corneliu Coposu, episcopul greco-catolic Iuliu Hossu, Ilie Lazăr (alt lider ţărănist, care, eliberat în 1964, după 17 ani de temniţă, şi-a trăit ultimii ani la Cluj-Napoca, într-un bloc din cartierul Grigorescu, murind în 1976, la vîrsta de 81 de ani), Arlette Coposu, soţia lui Corneliu Coposu, şi mulţi alţii. De pe site-ul Memorialului, mai aflăm că acesta ‘’a fost gîndit şi iniţiat, încă din 1992, de către preşedinta de la acea dată a Alianţei Civice, Ana Blandiana, şi realizat în următorul deceniu, împreună cu Romulus Rusan şi o prestigioasă echipă de istorici, arhitecţi, constructori şi designeri.
În ianuarie 1993, Ana Blandiana a predat proiectul Memorialului la Consiliul Europei. După ce două delegaţii de experţi au vizitat Sighetul, Consiliul Europei a întocmit, în 1995, un studiu-raport şi a luat Memorialul sub egida sa. În 1998, Consiliul Europei aşază Memorialul de la Sighet printre principalele locuri de păstrare a memoriei continentului, alături de Memorialul de la Auschwitz şi Memorialul Păcii din Normandia, lucrările de restaurare durînd cinci ani.
Muzeul propriu-zis are circa o sută de camere (foste celule), fiecare celulă reprezentînd, în ordine cronologică, o miniexpoziţie tematică: Alegerile din 1946; Represiunea împotriva Bisericii; Colectivizarea. Rezistenţă şi represiune; Comunizarea Armatei, Poliţiei, Justiţiei; Distrugerea Academiei; Celula în care a murit Iuliu Maniu; Gh. I Brătianu: un istoric în istorie etc.
O adevărată emblemă a muzeului o constituie Cortegiul Sacrificaţilor, opera sculptorului Aurel Vlad, reprezentînd 18 siluete umane, care se îndreaptă spre un zid simbolic, sugerînd atît zidul care a închis orizontul a milioane şi milioane de oameni, sub regimul comunist, cît şi zidul ca loc al execuţiilor, cărora le-au căzut victimă alte zeci de milioane de oameni, din fostul bloc sovietic (iniţial, sculpturile au fost din lemn, ulterior fiind turnate în bronz).
După vizitarea muzeului, am participat la sesiunea de comunicări, organizată în fiecare an. Manifestările au debutat cu rugăciunea Tatăl Nostru, în interpretarea celebrei soprane Angela Gheorghiu, una dintre cele mai renumite cîntăreţe de operă din întreaga lume, după care a urmat dezbaterea Copilăria ca duşman de clasă, la care au participat foşti deţinuţi politici şi deportaţi, membri sau urmaşi ai familiilor acestora: Ioana Vlasiu, nepoata istoricului Ioan Lupaş, Voica Potîrcă, fiica ministrului Virgil Potîrcă, Aurora Naciu, fiica unui partizan executat în 1953, Ileana Samoilă, fostă deţinută politic, sora eroului Ion Samoilă, Alexandru Munteanu, producătorul celebrului serial Memorialul Durerii, al Luciei Hossu-Longin, fiul medicului Eugen Munteanu, deţinut politic.
În final, cei prezenţi au putut asculta, în premieră, două celebre melodii populare (A plecat moţu’ la ţară şi Doina lui Iancu), întregistrate, în 1934, de fruntaşul ţărănist Ilie Lazăr, încarcerat şi el în închisoarea de la Sighet), păstrate în arhiva Studioului de Radio Cluj, graţie compozitorului Harry Maiorovici, şi prezentate de regretaul istoric, plecat recent dintre noi, Gheorghe I. Bodea.
În partea a doua a manifestării, au avut loc mai multe lansări de cărţi cu tematică adecvată. Ne-am deplasat apoi la Cimitirul Săracilor, unde, începînd cu ora 13,00, a fost oficiat un serviciu religios (de către doi preoţi greco-catolici), în memoria victimelor comunismului.
Parte importantă Memorialului de la Sighet, Cimitirul Săracilor este situat la 2,5 km distanţă, în afara oraşului. Aici ar fi fost îngropaţi, noaptea, 54 de morţi în închisoare, ale căror morminte au rămas, pînă în prezent, neidentificate.
Mulţi participanţi la manifestările din acest an au adus la Sighet un pumn de pămînt din locurile unde s-a murit, pentru a fi depus în urnele din Cenotaful Eroilor, aflat sub altarul din cimitir. Chiar în prezenţa noastră, domnul Ilie Popescu, din Cernăuţi, a adus un pumn de pămînt din satul Fîntîna Albă, aflat actualmente în Ucraina, unde au fost împuşcaţi, de către grănicerii sovietici, după ultimatumul URSS din iunie 1940, circa 3000 de români. Perimetrul cimitirului este împrejmuit de un gard viu, care formează conturul României actuale, iar altarul (crucea şi masa din piatră) se află pe un loc care corespunde Sighetului de pe hartă, toata suprafaţa fiind imaginată ca un ‘’loc cu verdeaţă’’, unde se odihnesc, conform, Bibliei, cei plecaţi la Domnul. ‘’Prin creştere – se spune în ghidul de prezentare a locului –, jnepenii, jepii, brazii şi molizii vor deveni un amfiteatru vegetal, în interiorul căruia <<ţara>> va rămîne ca o poiană. Ideea este că, în felul acesta, patria îşi ţine martirii în braţe şi îi plînge prin generaţiile repetate ale vegetaţiei. De pe o belvedere, care va fi amplasată pe un loc înălţat (deja este amplasată, n. I.R.), tocmai pe malul Tisei (care este frontiera actuală cu Ucraina), vizitatorii Memorialului vor putea vedea acest desen simbolic tot mai desluşit, pe măsură ce natura va desăvîrşi proiectul.’’ (http:))www.turismland.ro)memorialul-din-sighet, accesat la 26 mai 2012).
În partea estică a Cimitirului Săracilor, în afara conturului României, există zeci de pietre funerare, pe care sînt gravate numele martirilor din Basarabia, ale căror nume nu au mai putut fi înscrise, din lipsă de spaţiu, pe pereţii rampei de coborîre, în spaţiul de reculegere şi rugăciune.
La intrarea în cimitir, se va finaliza un punct de informare, dotat cu tehnologie de ult
imă oră, în care vizitatorii pot afla, în mai multe limbi de circulaţie internaţională, toate informaţiile despre Memorialul Sighet (muzeu şi cimitir).
Cu ocazia excursiei la Sighet, am mai vizitat Mănăstirea Bîrsana şi Cimitirul Vesel de la Săpînţa.
Ilie RAD
http://www.ziarulfaclia.ro/studenti-jurnalisti-clujeni-la-sighet-la-invitatia-poetei-ana-blandiana/