Ion Varta: În legătură cu ceea ce s-a întâmplat la Fântâna Albă la 1 aprilie 1941, bineînţeles că reconstituirea acestui episod dramatic este una aproximativă. După cum ştiţi, pe această temă s-au scris doar câteva lucrări, majoritatea bazându-se pe declaraţiile martorilor oculari şi pe mărturiile supravieţuitorilor acestui masacru.
Până acum, istoricii români din Republica Moldova nu au avut acces la respectivele fonduri de arhivă. Este foarte indicat să se facă investigaţii în arhivele N.K.V.D.-ului. Elucidarea acestui episod trebuie să se bazeze pe documente, iar cele din arhivele N.K.V.D.-ului ar fi cele mai credibile. Dar ceea ce s-a reconstituit până acum doar pe baza mărturiilor celor care au supravieţuit acestui masacru, redă în toată amploarea ei această crimă barbară comisă cu premeditare de autorităţile sovietice.
Românii bucovineni au fost atraşi într-o cursă ca să li se dea o lecţie exemplară tuturor celor care doreau să treacă graniţa în România. Groaza şi frica trebuiau să le intre acestora în oase, pentru ca pe viitor să nu mai nutrească o asemenea dorinţă. Iar dorinţa românilor bucovineni şi basarabeni de a trece graniţa în România era foarte mare, pentru că erau disperaţi chiar din primele zile ale venirii sovieticilor, ale anexării Basarabiei şi Bucovinei. De aceea autorităţile sovietice au pus la cale această crimă barbară. Este vorba de circa 7.000 de locuitori din mai multe sate din apropierea frontierei sovieto-române (stabilită în urma agresiunii din 28 iunie 1940), care au fost atraşi într-o zonă pe unde, potrivit zvonurilor lansate de N.K.V.D., sovieticii ar fi permis trecerea graniţei în România. Dar acolo au fost întâmpinaţi cu rafale de mitralieră trase de grănicerii sovietici. Numărul victimelor estimat de diverşi autori, variază între 1.400 şi 2.400.
Dat fiind că numărul acestor victime este uriaş, cred că este foarte justificată legea adoptată de Parlamentul României la 10 mai 2011 prin care se instituie data de 1 aprilie ca Zi naţională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă şi alte zone, ale deportărilor, ale foametei şi ale altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ţinutul Herţa, nordul Bucovinei şi întreaga Basarabie. Poate că românii din Basarabia ar fi dorit ca această comemorare să aibă loc la 6 iulie sau la 13 iunie, dar cred că ziua de 1 aprilie e cea mai sugestivă pentru comemorarea tuturor crimelor, ororilor, asasinatelor în masă pe care le-au comis sovieticii în teritoriile amputate în 1940.
Din Ion Varta, Deportările în masă din R.S.S. Moldovenească din 13–16 iuNie 1941 şi 5–9 iulie 1949, în Școala Memoriei 2011, editor Traian Cplin Uba, Fundația Academia Civică, 2011
