(1871-1950)
Membru fondator al Partidului Social-Democrat din Bucovina, deputat în Parlamentul austro-ungar înainte de 1918, a militat pentru unirea Bucovinei cu România. În cuvântarea rostită în Parlamentul din Viena la 22 octombrie 1918 declara că “unirea românilor este un ideal şi un ţel pe care românii îl vor urmări întotdeauna, oricând, în toate împrejurările, indiferent care va fi constelaţia lor viitoare, indiferent cum va evolua soarta lor.” Preşedinte al CC al PSDR (1936-1938).
După instaurarea regimului comunist, liderii social-democraţi, care se pronunţaseră în 1921 contra transformării mişcării social-democrate în partid comunist, printre care a fost şi Grigorovici, au fost arestaţi. A murit în închisoarea Văcăreşti la 18 iulie 1950.
Fişă de încarcerare: