27 febr. 1885, Vălenii de Munte – 24 febr. 1957, închisoarea spital Văcărești
funcționar
A fost arestat la 5 iulie 1950 și condamnat – prin sentința nr. 1560/1951 a Tribunalului Militar București – la 15 ani temniță grea pentru ”crimă de înaltă trădare” (spionaj pentru Legația engleză). În același proces au fost judecate și condamnate și fiicele sale Alexandra căsătorită Dumitrescu și Sofia. Ginerele său, colonelul Anton Dumitrescu a fost condamnat la 15 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare, în procesul Romanescu-Liciu.
A trecut prin închisorile Jilava, Aiud, Ocnele Mari, Văcărești, Pitești.
A murit la 24 februarie 1957 în închisoarea-spital Văcărești.
Procesul în care a fost implicat Gheorghe Ducu a fost judecat de Tribunalul Militar București, fiind unul dintr-un lung șir de procese de ”spionaj”, cei condamnați fiind acuzați de spionaj în favoarea Marii Britanii, Franței, Turciei, Statelor Unite ale Americii, Vaticanului.
Prin sentința nr. 1560/1951 au fost condamnați pentru spionaj în favoarea englezilor:
Alexandra Dumitrescu, soția col. Anton Dumitrescu, judecat în procesul Romanescu, condamnată la 15 ani muncă silnică pentru ”crimă de înaltă trădare”. A fost eliberată în 1963
Gheorghe Ducu, tatăl Alexandrei Dumitrescu, funcționar, condamnat la 15 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare. A murit la 24 februarie 1957 în închisoarea-spital Văcărești.
Sofia Ducu, sora Alexandrei Dumitrescu, funcționară, condamnată la 3 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare
Ion Arhideanu (n. 1908), muncitor, condamnat la 20 de ani muncă silnică. A murit la 24 iunie 1958 în închisoarea Gherla
Alexandru Coslovschi (n. 1895), colonel pensionar, condamnat la 10 ani muncă silnică pentru complicitate la crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1960
Orest Coslovschi (n. 1890), avocat, condamnat la muncă silnică pe viață pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Alfred Cruțescu (n. 1887), funcționar pensionar, condamnat la 4 ani temniță grea pentru favorizarea infracțiunii
Niculae Dumitriu (n. 1902), funcționar, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Alexandru Giurgoni (n. 1898), funcționar, condamnat la 10 ani muncă silnică pentru înaltă trădare. Eliberat în 1960
Emilia Hudiță (n. 1900), casnică, condamnată la 3 ani temniță grea pentru înaltă trădare. Eliberată în 1953
Costache Popa (n. 1909), funcționar, condamnat la 4 ani temniță grea pentru favorizare de crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1960
Virginia Popescu (n. 1919), funcționară, condamnată la 2 ani corecție pentru înaltă trădare. Eliberată în 1952
Constantin Rășcanu (n. 1911), inginer, condamnat la muncă silnică pe viață pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Elena Rășcanu (n. 1887), casnică, condamnat la 10 ani temniță grea pentru înaltă trădare. Eliberată în 1960
Antoaneta Sabina Verzea (n. 1920), profesoară, condamnată la 3 ani temniță grea pentru favorizare de crimă de înaltă trădare. Eliberată în 1963
Ernest Verzea (n. 1917), scriitor, condamnat la 5 ani muncă silnică pentru înaltă trădare
Vasile Zamă (n. 1904), funcționar, condamnat la 15 ani muncă silnică pentru înaltă trădare. Eliberat în 1964
Procesul ”lotului Romanescu-Liciu” a fost judecat de Tribunalul Militar București în vara lui 1951 și s-a finalizat în august 1951 prin sentința nr. 1170/1951.
Generalul Mihail Romanescu a fost condamnat – prin sentința nr. 1170/1951 a Tribunalului Militar București – la moarte pentru ”crimă de înaltă trădare”, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.
Lct. col. Mihail Bosoancă a primit aceeași condamnare la moarte, fiind executat tot la 28 februarie 1952 la Jilava.
Gheorghe Polizu-Micșunești, funcționar, a fost condamnat la moarte, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.
Alexandru Liciu, magistrat, a fost condamnat la moarte pentru „crimă de înaltă trădare”, fiind executat la 28 februarie 1952 la Jilava.
Ioan Vasilescu Valjan, avocat, a fost condamant la 15 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare. A murit la 29 aprilie 1960 în închisoarea spital Văcărești.
Col. Anton Dumitrescu a fost condamnat la 16 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. A fost eliberat în 1963
Radu Matak, inginer constructor, a fost condamnat la 25 de ani muncă silnică pentru înaltă trădare. A fost eliberat în 1964.
Titus Onișor, funcționar, a fost condamnat la 12 ani muncă silnică pentru crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1962
Un al treilea proces a fost judecată în septembrie 1951. Prin sentința nr. 1383/27.09.1951 a Tribunalului Militar București au fost condamnate următoarele persoane:
Smaranda Romanescu, soţia gen. Mihail Romanescu, la 6 ani temniţă grea, fiind acuzată de înaltă trădare pentru nedenunţarea soţului său. Eliberată la 6 iunie 1956
Constantin Săvescu, colonel pensionar, la 10 ani muncă silnică pentru înaltă trădare (”a făcut spionaj cu englezi dându-le informaţii despre armată”). A fost eliberat în 1960
Gheorghe Alexa, maistru militar, la 4 ani temniță grea pentru crimă de înaltă trădare. Eliberat în 1954.
Mihaela Gașpar, casnică, la 7 ani temniță grea pentru ”complicitate la crimă de înaltă trădare”. A fost eliberată în 1956.
Traian Constantinescu, căpitan de aviație, la 3 ani de închisoare corecțională, acuzat de ”omisiune de denunț”, fiind eliberat în 1953.
Nadia Russo, pilot, la 8 ani temniță grea pentru „crimă de înaltă trădare”, fiind eliberată în 1957
Informații din Proiectul Recensământul populației concentraționare 1945-1989, proiect al Centrului de Studii asupra Comunismului din cadrul Memorialului Sighet
