(25 octombrie 1932, Braşov – 5 octombrie 2006, satul Grid, Braşov)
În momentul revoltei din 15 noiembrie 1987 de la Braşov locuia în oraşul Braşov şi lucra la Întreprinderea Tractorul ca lăcătuş mecanic.
A participat la revoltă şi a rămas cunoscut ca fiind omul care „l-a dat jos pe Ceauşescu” în 1987, mai precis omul care a desprins tabloul lui Ceauşescu de pe clădirea Comitetului Judeţean de Partid din Braşov.
A fost condamnat la 3 ani „cu executarea pedepsei la locul de muncă” în cadrul simulacrului de proces care a avut la Clubul Uzinei Steagul Roşu în data de 3 decembrie 1987 şi trimis la Giurgiu, de unde a revenit în Braşov după Revoluţia din 1989.
Gheorghe Duduc: (…) A lăsat telefonul în furcă şi mi-a spus: „Tată”, zice, „au plecat muncitorii de la Steagul Roşu în drum spre comitetul judeţean. Din cauza salariilor, din cauza mizeriilor care se întâmplă în uzină”. Atuncea parcă m-a fulgerat gândul, cât am fost eu contra acestui partid comunist, şi am zis: „M-am născut a doua oară”. Şi am plecat din casă de la fiică-mea şi am ajuns în faţă la restaurantul „Ceasul rău”. Acolo era coloana. Şi m-am alăturat lor. Am venit până în faţă la fostul comitet judeţean de partid… (…) Lucrul mai curios şi lucrul mai plăcut pe care l-am văzut a fost că se strânsese lumea pe trotuarele din faţa comitetului judeţean şi plângea. Am văzut oameni plângând în momentul când această mare coloană de la Steagul Roşu striga lozinci contra lui Ceauşescu: „Jos Ceauşescu!” „Jos Elena!”, „Jos Partidul Comunist Român!” E, atunci lumea a început să aplaude şi să strige. Dar mulţi – frica e frică – tăceau. Tăceau, dar am văzut… încă o dată, mă repet, foarte mulţi oameni plângând pe marginea trotuarelor.
Am urcat sus prima dată. Primul gând al meu când am intrat în comitetul judeţean: să dau acele panouri şi pancarte care erau cu Ceauşescu şi cu nevastă-sa, cu Elena. Am fost ajutat de unul… nu ştiu, nu era mi se pare… Ba da, tot din Steagul Roşu era, unul Ricu. (…) El a fost singurul care m-a ajutat să nu mă dezechilibrez, pentru că era o porţiune foarte îngustă de geam. Şi m-a ajutat de am desfăcut sârmele, frânghiile, cu care erau legate tablourile lui Ceauşescu şi pancartele.
Fragment din interviul nr. 2169 din AIOCIMS realizat de Andreea Cârstea la data de 5 octombrie 2005, în satul Grid, comuna Părău, judeţul Braşov, inclus şi în volumul „O zi de toamnă cândva… 15 noiembrie 1987, Braşov”, Fundaţia Acdemia Civică, 2012
