Home » Deutsch » Gedenkstätte » Nachrichten » Graiul Maramureşului – interviu cu Romulus Rusan

Graiul Maramureşului – interviu cu Romulus Rusan

posted in: Nachrichten

„Oraşul a devenit un dormitor pentru nişte oameni care n-au apucat să-l cunoască”

22-07-2008

Interviu cu scriitorul Romulus Rusan, moderator al Şcolii de Vară organizate la Memorial Sighet

 

– Iată-ne la finalul celei de-a XI-a ediţii a Şcolii de Vară, o ediţie specială, organizată de Fundaţia Academia Civică la Memorial Sighet.

– Şcoala a început în 1998. Zece ani a funcţionat  numai cu câte 100 de  elevi între 14-18 ani,  din românia, Republica Moldova şi Ucraina, la vreo 3-4 ediţii. în acest an, prin concursul-corespondenta am selectat 50 de elevi şi 50 de profesori de istorie din învăţământul preuniversitar, din toate judeţele României. Reamintesc că, la primele două ediţii, rector a fost dl Dennis Deletant, cunoscutul  istoric englez, iar din 2000, rector este dl Stephane Courtois, cunoscutul istoric francez, autor al „Cărţii  negre a comunismului”. Eu sunt director de program şi moderator. Ideea de bază în acest an  a fost oportunitatea introducerii Istoriei Represiunii comuniste în românia ca obiect de studiu în liceu.

– Ştiu că după instaurarea Dictaturii proletariatului în românia,  comuniştii au introdus după 1948 în Istoria româniei lecţii care înfierau trecutul regim burghezo-moşieresc. 15 ani mai târziu,  fratele meu când citea acele lecţii se îngrozea. Mai târziu am aflat că totul a fost contrafăcut, exagerat. Tocmai Ceauşescu, după 1965, a făcut un pic de ordine în istorie, a reabilitat nişte personalităţi mazilite de puterea sovietică şi a pus capăt Dictaturii proletariatului. Se repeta istoria? Se poate face o paralelă între ce a fost  la noi în perioada 1948-1968 şi ce va urma de acum încolo, între manualele de atunci şi manualele de-acuma?

Dacă atunci s-a bătut apa în piua timp de două decenii după căderea capitalismului, acum venim şi cerem manual despre represiunea comunista două decenii după ce regimul acela s-a pierdut în neant, când  manualele actuale  de istorie  abia vorbesc de marii conducători şi marile evenimente din istoria întreagă a României?

– Până la această întâlnire cu profesorii de liceu, noi nu am cunoscut faptul că manualele de istorie sunt subţiri, diluate. Istoria românilor este actualmente integrată în istoria Europei şi a Lumii, se preda foarte schematic, într-un limbaj mai degrabă sociologic, politologic decât istoric. Evident, dacă studiezi separat istoria ultimilor 60 de ani poate să pară o umbră politizata. Adevărul e ca Represiunea comunista a fost predată extrem de sumar în aceşti ultimi  19 ani. Istoria comunismului trebuie recuperată, dar nu în condiţiile actuale, când despre perioade importante ale istoriei noastre nici nu se mai predă nimic la şcoală. Comunismul trebuie să recapete locul bine proporţionat în istoria generală a ţării. Dar asta nu se mai predă, decât schematic în şcoli. Nici în facultăţi nu se învaţa istoria româniei  sistematic, cronologic.

– La primele 10 ediţii ale Şcolii  s-a parcurs istoria româniei din 1945 până în 1989, iar cursanţii au avut parte de lectori deosebiţi, de la foşti deţinuţi politici, la mari istorici, de la oameni politici la mari artişti. Am fost şi eu prezent la toate ediţiile si- chiar dacă în facultate am avut prilejul să fac istoria româniei cea adevărată, chit că era prin anii 80 – am rămas nu numai impresionat de cele văzute şi auzite, ci sunt  extrem de încântat că am avut ocazia să particip şi la cele 10 ediţii ale Simpozioanelor organizate de FAC  la Sighet în perioada 1991-2000, unde la fel am aflat     atât de multe. Cum vi s-au părut cursanţii din acest an?

– Ei au fost, ca de obicei, foarte buni. şi profesorii sunt foarte pasionaţi, dar din păcate e vorba de un eşantion foarte mic, de o elită, care a ajuns aici pe baza unui concurs. Eu nu ştiu dacă majoritatea profesorilor de istorie din românia vor fi de acord cu ei, cu cei 50 de profesori şi 50 de elevi, care doresc un curs special de istoria represiunii comuniste. Ar putea fi un curs opţional, dar exista tentaţii puternice prin care directorul unei şcoli poate decide că opţionalul să nu fie istorie ci altceva. De aceea s-a optat pentru manualul obligatoriu în care să fie tratate  cum se cuvine  toate epocile şi perioadele istoriei româniei. Nu poţi trata detaliat mişcarea de revoltă a  muncitorilor  de la Braşov din 1987 şi să nu ştii nimic de Alexandru cel Bun. Ar trebui mărit şi numărul de ore alocate istoriei, întrucât şi acestea au scăzut drastic, se lamentau profesorii.

– Cine va scrie această istorie a represiunii comuniste?

– Ministrul Educaţiei este de acord să fie predată opţional această materie, dar n-a specificat  manualul. Exista un manual al unui profesor, dar are o mie de pagini. Noi, Editura Fundaţiei Academia Civică,  avem multe cărţi sistematizate cronologic, dar ar trebui totuşi  un manual. Stephane Courtois spunea să facem noi manualul, dar noi avem treburile Memorialului, ale Centrului internaţional de studii asupra totalitarismului…Ministerul ar trebui să organizeze un concurs pe această temă.

– Care a fost părerea lectorilor prezenţi în acest an la Sighet?

– Ei au fost foarte încântaţi de cursanţi, mai cu seamă de întrebările elevilor. Sorin Iliesiu a redactat un proiect de comunicat prin care se cere să se introducă studiul obligatoriu al  represiunii comuniste şi al Holocaustului, care în prezent se preda opţional, dar în foarte puţine şcoli. Dar, la momentul redactării,Sorin nu ştia situaţia dramatică a Istoriei româniei,care a fost desfiinţată ca materie. în comunicatul pe  care îl vom transmite azi (ieri-n.n.)  cerem inclusiv să se repună în drepturile ei în manuale Istoria româniei. Pe această bază cerem şi introducerea unui capitol dezvoltat sau chiar a unui curs  separat despre Istoria Represiunii comuniste în românia.  Dar atâta vreme  cât a fost dezarticulat studiul istoriei printr-un mimetism foarte prost  înţeles de către cei care fac programele şcolare, atunci nu poţi să fii absurd să ceri imposibilul

– Fără a cunoaşte de unde venim, nu putem şti nici încotro să mergem!

– La degringolada aceasta a contribuit şi televiziunea, tembelizorul! Se difuzează filme numai de senzaţie şi se fac anchete numai de genul „Elodia”. Învăţământul trebuie să lupte  cu presa de consum, cu internetul, care tinde să înlocuiască şcoala .

– Este incert viitorul tinerei generaţii alimentate cu violenţă,  pornografie şi droguri. Paradoxal, aceste fenomene au fost  combătute  şi de Ceauşescu, iar noi acum venim şi condamnam comunismul?

– Noi condamnam comunismul pentru crimele săvârşite şi pentru ce a făcut  rău în dezvoltarea societăţii. Evident că s-au făcut şi lucruri bune: construcţii, metroul, transfăgărăşeanul, jumătate din autostrada pe care o avem acum. Dar acestea au avut şi reversul lor, care a condus la  cartiere de locuinţe construite în pripă, la depopularea satelor. Oraşul a devenit un dormitor pentru nişte oameni care n-au apucat să-l cunoască, chiar în anii lui Ceauşescu, să nu mai vorbesc de crimele în masă din anii 1956-1959.

– Ceauşescu poate deveni erou naţional dacă istoria nu va fi cunoscută aşa cum a fost ea?

– În lucrarea de admitere la Şcoala de vară, o elevă scria că, dacă se continua cu eroizarea comuniştilor de tipul Che  Guevara, Fidel Castro, care sunt foarte la modă şi la editurile romaneşti Polirom sau televiziuni că Realitatea Tv, atunci se va ajunge poate, necunoscând istoria reală,  ca şi Ceauşescu să ajungă un Che Guevara român, adică un erou romantic!

– Tânăra generaţie nu ştie multe…

– Nu ştie de pildă că pentru Casa Poporului Ceauşescu a distrus jumătate din Bucureştiul vechi, ca acum,  acel loc  este unul blestemat. Se vede asta şi după cum funcţionează Parlamentul, iar în lipsa  unui muzeu al comunismului, străinii vizitează această clădire imensă, acest kitsch turistic!

– Atunci erau milioane de cititori, cărţile erau foarte ieftine. Nu se găseau pe raft, dar se vindeau pe sub mână  mai bine decât carnea. Azi, avem cărţi scumpe, cititori puţini. Vor dispare scriitorii, domnule Rusan?

– Scriitorii nu dispar, se înmulţesc. Este un eroism al scriitorilor, care, în loc să cedeze în fata comerţului cultural, continua. în fiecare oraş din românia am observat că sunt nuclee de scriitori, 2,3,7,20 de persoane care nu lasa să se stingă flacăra. Apar reviste, culegeri în condiţii eroice.

–  Din acest punct de vedere, cum a fost în tinereţea pe care aţi trăit-o în comunism, adică pardon, în socialism?

– În anii`60 au apărut foarte multe cărţi occidentale. S–a străpuns cortina de fier culturală, prin traduceri restante din 1946 încoace. A apărut   Secolul XX, o revistă de  mare deschidere, s-au adus filme străine, nu numai ruseşti, dar să nu uităm că şi în Europa  a fost un boom economic atunci. Revista Steaua era o baricadă împotriva dogmatismului, o revistă de elită chiar în anii `50, care a şi fost condamnată oficial pentru „poezia de notaţie” – înşiruire de elemente de peisaj, care nu vorbeau despre „gloriosul partid”unic.

– Apropos de dogmatism…

– Sper, trebuie să sperăm că vom ieşi din noul dogmatism  integraţionist şi istoria o să-şi recapete drepturile, atât  aceea a represiunii comuniste, foarte puţin cunoscută, cât şi istoria mare a ţării!

– Aşa să fie!

Florentin NĂSUI