(29 aprilie 1890, Sighişoara – 1 aprilie 1953, Ghencea)
avocat şi membru în Parlamentul României
studii de drept la Budapesta, Viena, Berlin si Zurich
Din 1917, activitati politice. Dupa Unire, s-a ocupat de integrarea minoritatii germane in Romania Mare, iar intre 1919 si 1938 a fost deputat si senator in parlamentul din Bucuresti
Orientat impotriva national-socialismului german, a protestat in 1933 la cancelarul Adolf Hitler contra prigonirii evreilor. Din 1935 pana in 1948 a fost avocat in Bucuresti si editor la ziarul Siebenburgisch-Deutschen Tageblattes, (Ziarul German din Translivania), cea mai importanta publicatie germana din Europa de Sud-Est.
Dupa intrarea Armatei Rosii in Romania in 1944, a incercat impreuna cu Rudolf Brandsch sa elaboreze un statut al drepturilor minoritatii germane.
In 1948 a fost arestat si apoi eliberat dupa 6 luni. La 15 aprilie 1952, a fost arestat din nou de Securitatea din Brasov, atunci Orasul Stalin. A primit o condamnare administrativă de 24 luni, motivul încarcerării, menţionat în fişa de detenţie, fiind „fost deputat şi senator”. A fost închis în coloniile de muncă de la Fundulea şi Ghencea, precum şi în închisoarea-spital Văcăreşti.
A murit la 1 aprilie 1953, in lagarul Ghencea. Familia a aflat de moartea sa printr-o cunoştinţă care lucra la starea civilă, de la aceeaşi persoană având şi informaţia că e îngropat în cimitirul Ghencea, fără a li se indica locul exact.
Marie Luise Roth-Höppner (fiica lui Hans Otto Roth, condamnată și ea politic în lotul Bisericii Negre la 6 ani de închisoare) povesteşte despre circumstanțele în care ea și fratele ei Herbert au aflat despre decesul tatălui:
Atunci frate-meu a umblat, săracul, peste tot. S-a dus întâi la pușcărie. (…) De acolo, de la poartă l-au gonit: „Ce vrei să știi?” Și, pe urmă a avut fratele meu o prietenă care iar a avut o prietenă care lucra la starea civilă și care a zis: „Să nu cumva să afle cineva că eu ți-am arătat certificatul de deces”. (…) Și atunci a știut frate-meu și a venit și ne-a înștiințat și pe noi. Și asta nu știu dacă a fost în aprilie-mai, dar a murit la 1 aprilie 1953 (…) la Ghencea… Acolo a fost și înmormântat. (…) Și s-a dus frate-meu – și m-am dus și eu odată cu el – s-a dus acolo, în satul Ghencea. Și acolo e în cimitir, din ce știa el, că doar n-o fi pus numele… Și atunci s-a dus la preotul de acolo, căruia îi era frică, bineînțeles. Și l-a convins și i-a zis… preotul a zis: „Stați aici, eu mă duc și acolo unde mă opresc, acolo este”. Și atunci s-a dus preotul acolo, apoi a plecat. Și frate-meu s-a dus în locul acela, numai că acolo erau mesteceni… Nici nu era loc de o groapă sau ceva. Frate-meu a făcut o cruce mică din lemn și a băgat-o acolo.
Fragment din interviul nr. 2878 cu Marie Luise Roth-Höppner, realizat de Andreea Cârstea, Sibiu, 9 decembrie 2009, Arhiva de istorie orală a Memorialului Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei
ROTH Hans Otto, n. 29 apr. 1890, Sighişoara (Mureş), avocat, reprezentant al saşilor în Parlamentul României Mari; ar. 15 apr. 1952, cond. adm. 24 luni; † 1 apr. 1953, Ghencea (CI; Mem19; EŞ; AS2; FP; ASRI; RSC Bucureşti; DD) din Cartea Morţilor, Romulus Rusan (coord. şi studiu introductiv), Fundaţia Academia Civică, 2013
